Aș ...

[C.Titi Nechita]

Aș plânge un ocean de lacrimi

Să-mi șterg nisipuri de sub gene

Să uit de ale mele patimi

Și să mă pierd sub zări selene,

 

Aș curge printre nori de stele

Ca un izvor mânat de vreme

Cu toate gândurile mele

Ce se adună gheme, gheme.

 

Aș frânge ziduri de castele

Și poate-aș invoca blesteme

Ca să-mi scot viața din atele

Să o zidesc sub noi embleme,

 

Aș strânge toamnele bogate

Cu ale lor culori boeme

Să fac din ramuri dezbrăcate

O diademă peste vreme,

 

Aș strânge ale lumii lacrimi

Să las doar zâmbete sub gene

Să pot uita dureri și patimi

Și toate clipele viclene!

[Chris]

o confesiune placuta, citit cu placere!

[bolache alexandru]

O lectură plăcută, poezie cu ritm bun.

[Vasilisia Lazăr]

Un poem confesiv și muzical, o pledoarie lirică pentru curățare, uitare și renaștere, construit pe dorința de a șterge durerea și de a renaște. Imagistica e vizuală și emoționantă: „ocean de lacrimi”, „nisipuri de sub gene”, „diademă peste vreme” — toate creează o atmosferă lirică, de dor și aspirație. Tonul e sincer, energic, cu un registru clasic care se potrivește cu tema purificării și reinventării, iar rima asigură muzicalitate — poemul se citește ușor și curge frumos. 

[Grig Salvan]

Doruri și dorințe exprimate ardent în versuri care reverberează profund la lectură. Lectură care stârnește toate aceste dorințe în sufletul cititorului.

[C.Titi Nechita]

Mulțumesc frumos de popas și semn, d-na Ada Nemescu!

[Ada Nemescu]

Aș...

asculta cu drag refrene

aduse-n zboruri de hulubi

cum stau pierdute vise-n gene

ascunse-n spirit de incubi

aDa a trecut pe-aici