Destin

[Dacu]

Destin

Când te-am văzut întâia dată
Rămas-am mut, înmărmurit...
Păreai atât de-ngândurată...
Privind duios spre infinit.

Erai atâta de frumoasă
Cu părul negru despletit,
Vroiam să ieși atunci din casă
Să-ți spun:,,Iubito, am venit!"

Și dup-o clip-eternizată,
Cu mâna îți făcui un semn
De pot veni la tine-ndată,
Iar tu din cap, mi-ai dat îndemn.

Și de atunci amici am fost
Până în ziua când noi doi,
De DUMNEZEU cu-n singur rost
Am fost uniți din anul '72.

Dup-aproape-un an jumate

De platonică iubire,

În ajun de Dragobete

Am ajuns să-i fiu Ei Mire.

 

Scumpei mele soții Valeria, în amintirea zilei de 30 August 1972 pe la amiază , ziua din care am devenit amici.

06 Septembrie 2025, ora 05:35

Completare:

Pe 23 Februarie 1974, cu o zi înainte de Dragobete, a avut loc Cununia Civilă cu Iubita mea Valeria.

10 Septembrie 2025, ora 10:46

[Chris]

candoarea unei iubiri sincere. frumos! 

[bolache alexandru]

O decorație de dragoste, un poem intim pe care l-am citit cu plăcere.

[Dacu]

Stimate Domnule Grig Salvan,

       Vă mulțumesc foarte mult pentru aprecierea Dumneavoastră!Dacă aș fi cantautor i-aș dedica pe aceste versuri un cântec pentru vioară, pian și voce.

       Cu deosebită stimă,

                                          Dacu

[Dacu]

Stimată Doamnă Vasilisia Lazăr,

       Vă mulțumesc foarte mult pentru concisa Dumneavoastră analiză literară!Am postat această ,,confesiune lirică" întrucât eu chiar sunt convins că totul se datorează unui destin deja stabilit de DUMNEZEU cu un anumit scop încă de la începutul Facerii Lumii.

       Cu deosebită stimă,

                                          Dacu

[Vasilisia Lazăr]

Poemul de mai sus este mai degrabă o confesiune lirică, o declarație de dragoste târzie și emoționantă, adresată soției plecate. Textul are frumusețea simplității și forța sincerității: nu urmărește artificii poetice, ci adună amintiri prețioase și momente de viață împărtășită. Dincolo de exprimarea uneori stângace, emoția este autentică, iar autenticitatea e ceea ce contează cel mai mult.

Se simte nostalgia începutului („când te-am văzut întâia dată...”), dar și recunoștința pentru destinul comun („Am fost uniți din anul ’72”). Această poezie nu caută perfecțiunea formei, ci păstrează căldura unei vieți trăite împreună, transformând amintirea într-un mic monument de iubire și loialitate.

Titlul este foarte inspirat, pentru că întreaga viață de familie este privită aici ca o împlinire a destinului, iar scrierea devine o dovadă că dragostea adevărată nu moare odată cu omul.

[Grig Salvan]

Frumoasă dedicație iubirii vieții tale...

[Dacu]

Stimate Domnule Mihai Katin,

      Vă mulțumesc foarte mult pentru  aprecierea Dumneavoastră!Am mai adăugat o strofă care la data postării primelor patru strofe nu prea mi se părea reușită.Nu am pretenția de a fi chiar un poem dar am îndrăznit să revin cu postări la acest Cenaclu Literar-Artistic deosebit de valoros, instructiv și educativ.

       Cu deosebita stimă,

                                          Dacu

[Mihai Katin]

interesant,este ceea ce as numi poem de familie,toată aprecierea pentru  virtutea sentimentelor exprimate!