Eremitul

[Monica Pester]

Pe fruntea-i senină,

un arc de lumină

pândește zenitul.

căci el, Eremitul

ce poartă o cruce

pe umeri și-o duce.

în vis singuratic,

în ochi enigmatic.

Cu părul ca neaua

și-n mână cu steaua

de trist-amintire

fostu‐sa iubire,

Pe râul din vale

poveștile sale

plutesc istovite,

de uitări lovite,

sincere și drepte

canonice trepte,

aduse din Cer,

la stăpânu-i, Ler.

Dar el, Eremitul,

o rugă înaltă,

ca un crin învoaltă,

sus, pe metereze,

doar să exerseze,

și din spic de cer

cântând Ler-ui Ler,

să pășească-n gol,

s-arunce din el,

ultimul inel,

și din el să iasă

viață mai frumoasă.

[Grig Salvan]

Un poem parcă din alte vremi, versul popular îl face să pară și mai arhaic, un soi de descântec ce mi-aduce aminte de versurile unor cântece ale formației Phoenix de demult.

[Monica Pester]

D-le  Neagu, sunt fericita că zburătorul meu Eremit place si îndeamnă la meditație

Mulțumesc mult. 

[Monica Pester]

Ada, te-ai apropiat mult de mesajul meu.

Îți mulțumesc frumos.

[Monica Pester]

Poete, ți-am sesizat lipsa și, poate de aceea, comentariul tău de apreciere îmi pare extrem de benefic.

Mulțumesc mult .

[Corneliu Neagu]

Din singurătatea sa eremitul se roagă să avem o viață mai frumoasă noi cei nevolnici, pământeni necredincioși, dar cu dorința de a ne ispăși păcatele cele de voie și cele fără de voie...O curgere frumoasă de versuri ce ne încântă sufletul ăi privirea!

[Ada Nemescu]

Un amestec ingenios între un mistic înțelept și mitul lui Icar, obținând ( după o curgere sinuoasă a cuvintelor) un profil de zburător.

aDa

[petrut dan]

Da, bună descrierea și legătura acestui personaj cu elementele surprinse de tine în poem și cu ideea finală a unei vieți mai frumoase, cu drag!