’’Să ne grăbim’’

[Stanescu Valentin]

                                                          

 

                                                                                                                 Să ne grăbim

                                                                                   Să ne grăbim să iubim, oamenii pleacă atât de repede,

                                                                                    rămân după ei pantofii şi un telefon surd

                                                                                    doar ce e neînsemnat trece lent ca un melc,

                                                                                     ceea ce contează trece cât ai clipi din ochi,….

                                                                                                        Jan Twardowski

 

’’Să ne grăbim’’ iubita mea, cât mai avem amurg şi zori,

cât noaptea ne zâmbeşte-o stea când ne surprinde-mbrăţişaţi,

să ne privim prin ochii-nchişi când ne răsar pe-obraz bujori,

’’să ne grăbim’’ iubita mea, de timp şi spaţiu dezlegaţi.

 

Când ce contează trece iute, restul, neînsemnat, e lent,

s-atingem adâncimea clipei cuprinşi acum de-un singur gând.

Averile acestei lumi nu valorează niciun cent,

când vom pleca nu-luăm nimic din lut un lut abandonând.

 

Pendulăm în mii de zile pe margini de extaz şi of

căutând un cuib să creştem muguri veseli fericirii.

De ai să pleci n-am să te simt în zâmbetul unui pantof...

 

Când voi pleca te rupi în două iar partea goală-i cea mai grea.

Acest acum nu se repetă, să-l trecem peste culmea firii

cu aripi ce ne-nalţă-n zbor, nebuni să fim iubita mea!

[Vasilisia Lazăr]

Nu cred că e cazul ca titlul să fie între ghilimele. Apropo de ghilimele... Acestea sunt cele românești: „...”

nu-luăm / nu luăm

Da, e frumos poemul, chiar dacă ziceți că ar fi o pastișă, are multe elemente originale. Păcat că în penultima strofă există niște aritmii.

[Stanescu Valentin]

Alexandru, bine a zis Jan Twardowski! Am încercat să ridic la nivelul înţelegerii mele acest îndemn şi se pare că unora chiar le-a plăcut pseudo-sonetul meu. Mulţumesc pentru vizită!

[bolache alexandru]

Da! Din păcate timpul trece atât de repede! Nu ne rămâne drept scut decât iubirea!

[Stanescu Valentin]

Domnule Corneliu Neagu, vă mulţumesc pentru vizită şi aprecierea scrierii mele pornind de la versurile citate în motto.

[Stanescu Valentin]

aDa, am întârziat motivat un răspuns prompt la această exprimare a ta versificată. Chiar îmi place să văd cum şi tu şi alţii exprimaţi trecerea prin postările de aici sub formă versificată. Este un semn de bucurie a lecturii. Muţumesc!

[Stanescu Valentin]

Dan, chiar nu luăm nimic...atunci. Cu toată această de neclintit constatare iată cum se desfăşoară atâtea atrocităţi în lume. Omenirea nu a învăţat nimic... Mulţumesc pentru trecere şi zicere!

[Stanescu Valentin]

Ramona, ai rezonat cu gândul meu exprimând starea prin care să iubim fiecare clipă pe cel/ cea de lângă noi pentru că timpul nu se întoarce. Acesta a fost modul meu de a exprima acest lucru pornind de niste versuri din spaţiul public...

[Corneliu Neagu]

Nu luăm nimic cu noi, cum bine zice poetul...Tot ce contează este ceea ce lăsăm după noi! Iar poetul, printre altele, ne lasă aceste versuri care ne uimesc prin frumusețe și înțelepciune scrisă...

[Ada Nemescu]

Acest acum nu se repetă,

iar nebunia e o armă

ce bucla timpului o sfarmă

destinului îi e ștafetă

vuietul vieții -i doar o... larmă?

Îndemnul de a ne grăbii este de-a dreptul o falie de... modus vivendi

aDa, cu plăcerea lecturii

[petrut dan]

'' un lut din lut abandonând''- deosebită imagine și ca semnificație, mi-a plăcut în mod deosebit, cu stimă!