Ce faci cu tine

[Monica Pester]

Să străpungi cerul cu o privire,

Să-nvingi culmile doar cu un salt

Să scoți parfumul dintr-o iubire

Înseamnă deja, un spirit înalt.

 

S-alergi în briza nebună a mării

Și zmeie să-nalți de un alb curat

Să te lași pradă, supus chemării

De-a pluti lin, în pas moderat,

Să te cauți mereu în tot ce este,

În iarbă, floare, în muguri de brad

Ai aripi cu care te-nalți peste creste

Ai trecut limita către ultimul grad.

Nu privi-n urmă și nici înainte

Aprinde-ți flacăra și stai în prezent

Ia cerul martor și stelele sfinte

Sigiliu să-ți fie, drept testament.

[Grig Salvan]

Îmi place în poemele tale un fel de aspirație spre cosmic, spe înalt, spre destin eroic, oarecum prometeic. Ai înclinație spre cadru larg, spații imense, fapte mărețe, ori cel puțin încercări dramatice. Adesea unele versuri și secvențe poetice mi-amintesc de ziceri din Kipling ori Gibran. În pofida unor mici scăpări de ritm care mai apar.

[Vasilisia Lazăr]

Nu privi-n urmă și nici înainte

Aprinde-ți flacăra și stai în prezent

S-ar dori un fel de Carpe diem, însă eu n-aș putea niciodată să nu privesc în urmă. Trecutul e parte din mine și, vrând-nevrând, prezentul se raportează la el. 

Versul „Ai trecut limita către ultimul grad” nu sună prea bine. 

Am citit cu interes.

Să scoți arfumul dintr-o iubire

[gina zaharia]

Să te cauți mereu în tot ce este,

În iarbă, floare, în muguri de brad

Frumos!

[Monica Pester]

Tot cu mult drag, Poete, îmi pare sincer rău  !Se pare că  n-am întrat încă în spiritul Crăciunului , sunt încă în convalescență .

Mulțumesc din tot sufletul  !

[petrut dan]

Un poem ce invită la meditație, dar tonul ăsta grav pe mine mă bagă într-o stare pe care nu mi-o doresc în perioada asta, cu drag!