greieri, tutun, vanilie

[Ariana Zburlea]

n-am să uit acea noapte
când iarba era umedă și crudă
gura ta, cu vanilie și tutun
stătea alăptată de sânul meu tare
și sunetele greierilor încapsulau amintirea
după care plângeam, sărind câte-o secundă

nu mai știam ce să facem
să ne tânguim c-o să se termine
sau să ne topim c-o trăim atunci

acum, greierii cântă la fel
iarba e mai puțină
aerul poluat, luminat neon
vanilia artificială, în sticlă
tăcând lângă sânul meu, lăsat
vreau să revii în vise
ce mi-a mai rămas din viață
vreau să o dorm mai bine
ca să te iubesc mai pur
ca un autist
cu greieri și tutun și vanilie

[Vasilisia Lazăr]

Minunat, Ariana!

[Mihaela Popa]

nostalgic, plăcut, frumos!

[bolache alexandru]

O poveste de dragoste, nostalgia trecutului readusă de cântecul greierului ori mirosul de tutun și vanilie...

[Maria Mitea]

Superb scris ” ce mi-a mai rămas din viață
vreau să o dorm mai bine
(ca) să te iubesc mai pur” 

aș pune ca în paranteze or scoate, mi se pare de prisos când citesc, ... mi-a plăcut

[Grig Salvan]

Un poem de dragoste în două acte: unul viu și pur, ardent și plin de senzualitate, al doilea vestejit și mort, doar amintiri și fulgurații de senzații de mult apuse. Frumos construit și sugestiv povestit.

[gabriel cristea]

Bravisimo! 

[Stanescu Valentin]

Ariana, am citi şi-am retrăit fiecare-are-o poveste era pe când nu s-a-mplinit azi nici în gând nu este...

 

 

cărările iubirii un zbor de fluturi

în serile de vară vise în toi

greierii cântă-n raze de lună

singurătatea se-mparte la doi...

[Mihai Katin]

n-am să uit acea noapte
când iarba era umedă și crudă
gura ta, cu vanilie și tutun
stătea alăptată de sânul meu tare...

ca să te iubesc mai pur
ca un autist
cu greieri și tutun și vanilie    intre  aceste  doua  tarmuri   lirice  este  inntinderea  lacustra  a unui   poem destinant  unei  fascinante  trairi    sublime..