Prezentul și vecia

[Manuela Munteanu]

Un vânt călduț ne șuiera prin plete,
În noaptea cu ochi negri, ca de tuci.
Scria văzduhul în cuvinte dulci,
Ce mi le șiroiai pe la ureche.

Un alb Luceafăr, prin cerul cenușiu,
Umplea cu strălucirea-i veșnicii, 

Iar larg mirajul razelor mlădii
Boltea înaltul, de parc-ar fi fost viu.

Tăcea în somnul nopții lumea-ntreagă.
Doar între noi se petreceau minuni,
Când palmele-ți mi se făceau cununi
Și îmi gustai din buzele de fragă.

Se-mprăștia prin cețuri galaxia
Și-o mână nevăzută răspândea
Luceafărul, pe ochi și gura ta,
Știind că-mi ești prezentul și vecia. 

[Manuela Munteanu]

Nu voi continua această discuție. Credeți ce vreți, doamnă Ana Cîmpeanu.

***

Răspuns:

Spre deosebire de dumneavoastră eu sunt administrator editor și una dintre obligațiile mele este să comentez creațiile postate. Nu sunteți prima care o ia personal. Honni soit qui mal y pense. 

[Manuela Munteanu]

Doamnă Ana Câmpeanu, mie îmi pare rău că ați ajuns la această concluzie! Nu a existat nicio ,,luptă" între mine și domnul Valerian Dincă și este departe de mine ideea de subestimare a cuiva. Dimpotrivă,  domnul Valerian Dincă este unul dintre cei care m-au ajutat foarte mult și i-am și spus lucrul acesta. Mai mult, l-am și rugat să mă ajute. Faptul că nu corectez pe loc poezia, nu înseamnă că nu mă gândesc serios la ceea ce mi s-a spus. Nu cred că ar trebui să vă supere  discuțiile mele cu alte persoane. V-am spus doar că am mare încredere în opiniile dumneavoastră și nici nu mă supăr când vi le exprimați :). Cu aceeași considerație!

[Dinca Valerian]

Eu mi-am exprimat un puncte de vedere personal, mai mult o dorinta de fapt. In ce ma priveste placerea ar fi fost mai mare daca s-ar fi intamplat ceea ce am semnalat. Dar nu este obligatoriu ca o poezie sa-mi placa mie, s-ar putea ca gusturile mele sa nu se potriveasca cu timpul prezent. Ea trebuie sa placa in primul rand celui care o scrie. Daca autorul este multumit, lucrurile sunt mai mult decat in regula. In fond, daca cineva n-ar sparge din cand in cand niste tipare, lumea ar ramane neschimbata.

[Manuela Munteanu]

Domnule Valerian Dincă,  poate că tocmai acesta este farmecul... încălcarea regulilor. :) Să știți că nu-i o scuză, e doar o expunere a unei situații de fapt: eu scriu cel puțin o poezie pe zi, în condițiile în care am și un serviciu foarte solicitant. Așa că migala va avea un alt timp alocat. Cât privește cea de-a treia strofă... știu, are 11 silabe/vers, iar celelalte strofe au 11/10/10/11. Voi reveni asupra acestora, dar tare mă tem că le voi strica sensul. Plus că mie nu-mi prea pasă de egalitatea de silabe între versuri. Vă voi exemplifica pe două versuri ale mele: În zori,  ambrozie-n dor am băut/ Cu gust de iarnă- albă beție. Au 10 silabe ambele, însă, cu mult mai mult mi-ar fi plăcut - În zori, ambrozie-n dor am băut/Cu gustul de iarnă - albă și dragă beție. Știu,  nu e conform regulilor... Dar cui îi pasă? Cu speranța că nu considerați exprimarea opiniilor mele ca fiind contrazicere, vă mulțumesc mult pentru apreciere! Cuvintele dumneavoastră de astăzi au fost adevărate complimente pentru mine și m-au bucurat foarte mult. 

[Dinca Valerian]

Pacat ca nu respectati regulile poeziei clasice. Poezia este de o frumusete deosebita si merita un pic de migala. Prima si ultima strofa sunt pe sufletul meu. In a doua am senzatia ca schimbati ritmul. In a treia se schimba lungimea versurilor. Revedeti, va rog, cele doua strofe si va rezulta ceva de inalta tinuta.

[Manuela Munteanu]

Ada, îți mulțumesc pentru recomandare! Am modificat cu ,,în", pentru a nu schimba sensul. Cât despre ghetuțe... eu mi-s Moșul... și am avut grijă. :) La mulți ani și ție, de Moș Nicolae! Te mai aștept!

[Ada Nemescu]

Frumoase versuri , metafore...

Aș corecta aliterația  - Scria văzduhul cu cuvinte dulci, / Scria văzduhul doar cuvinte dulci, eventual....

O dimineață cu ghetuțe pline:))

La mulți ani, de Moș Nicolae! 

[Manuela Munteanu]

Vă mulțumesc din suflet, doamnă Floare! Siderală e și starea... din fericire! Vă îmbrățișez!