Nu mai știu cine sunt

 am pierdut o felie de timp 

 rătăcind pe drumul sculptat de cuvinte

 în stanca adevărului meu 

    

 poate că într-o zi

 îți vei așeza visele pe umerii mei obosiți

 să împărțim  

 zborul  albatrosului

 poate că vom stinge în valuri crenelate 

 jarul ce încă mocnește 

  în străfundul unui suflet greu încercat

 

 poate vom risipi împreună întunericul

 ce nu mai lasă visele

 să…

Râsete ascunse-n pereţii odăii

demult văruite

şi lacrimi secate pe obrajii

de timp scrijeliţi

sunt amintiri ce încă renasc

în clipe oprite

pe o retină ce poate-şi trăieşte

ultimul anotimp

dansând printre flăcări

rotocoale albastre

preling spre tavan clipele vii

din anotimpuri mai bune

adâncă odată

rana acum nu mai doare

şi cioburi de suflet uitate-n unghere

nu mai vreau să…