Jarul viselor cărunte

 arde-n piuă zborul frânt

 ridul alb tivit pe frunte

 creionează trist frământ.

 

 În tăcerea-ți curg cuvinte

 sub zâmbetul încleștat

 geamătul unui părinte

 lacăt greu cu lacrimi spart.

 

 Bob din zori vrei a culege

 să retezi furtuni ce-au fost

 crezul fiarelor a șterge

 înțelegi că n-are rost...

 

 Doar veghezi pe sub pleiade

 umbra pasului cărunt

 te apleci și țeși arcade

 ca…

 Nu știu când 

 s-a blocat pasul cernelii

 vulturii negri rup fâșii de lumină 

 din conul de umbră

 palmele goale scot încă

 grăuntele zilei.

 

 Unde s-a risipit 

 aurora tivită-n  scântei de lavandă, 

 fuior rătăcit dintr-o altă genune?

 Unde-i răsfățul nuferilor galbeni

 și cântecul lebedei cel neauzit?  

 

 Sub poverile reci

 șirul clepsidrei s-a frânt

 și asfințitul,

 veșnicul asfințit …

 De ce mă doare sufletul măicuță

 când tu ești raza ce m-a strâns în brațe,

 din prima clipă-n care au văzut lumina

 ochii mei  plâng .

 

 Și tu plângeai cu lacrimă de jad

 că împlineai sorocul unui trup

 din lutul frământat în clipe dulci

 prin mine-ai renăscut .

  

 Mi-ai pus în palmă truda frunții tale

 nici foame nu-ți era nici măcar sete

 să pot zâmbi în fiecare clipă

 să pot ușor zbura .

  

 Și m-ai…