se scurge pe cele două mâini

cerneala simpatică

pasez lentoarea timpului cu un croșeu de stânga

taci cu amurgul între dinți

îmi eliberezi hulubii

improvizația aceasta de clipe

miroase a ratare amoroasă

dacă ai bea cafeaua din palme

poate aș dormi nopțile pe cuvinte altfel

se citește pe malul Senei din cărți

îmi este dor

de alegoria din Luceafărul

luna îmi plimbă singurătatea în landou

te închizi în…

vara târzie desface orice ramură până la lujer

așa cum vântul usucă sarea

ce se scurge din rufe decolorate

lacrimi ale stelelor neodihnite

șterg rotundul până în abis

pe când luna mi se zgribuleste în palme

/păpădie desculță în amurg/

îmbrăcată în cămăși de in

îmi perii părul înspre toamnă și

vopsesc în ulei de cânepă nopțile verii

sau dansez cu luna în pantofi

în timp ce aburul râului se ascunde între sâni

/peruzea între…

nu îmi este dor decât de cărți

cărțile acelea cu obraji roz

din care guști fericirea cu fiecare raft

și-ți umpli paharul la nesfârșit cu cerneală și gânduri

cu umbre și miros de tipar

cu flori presate și pagini ronțăite de șoareci

de iubirile din trecut

nu îmi este niciun dor

ca niște cărți dintr-o bibliotecă ambulantă

dorm pliate gingaș pe umbra mea mioapă

le-am rotunjit colțurile cu inelarul

și le-am uns cu mir scurs din…

muntele respiră nopțile lui august

/pictor culcat în propriul peisaj/

beat de armoniile toamnelor

ca un înțelept ce cântă la pianul de pe care zboară

frunze

/partituri galbene liturgice/

orașul își deschide larg ochii

printre arbori

aburul nopții șuieră învăluitor

la șoseaua principală se plimbă

sufletul androgin al Sinaiei

mi-aș juca verile iubirile întomnările

la Cazinoul Regal

dar umbra care învăluie străzile seara

se…

am trimis dragostea în exil

pe magica insulă a lui Ovidiu

unde soarele crește mai sus cu o octavă

iar răsăriturile sunt atât de cuminți

încât sparg valurile cu liniștea lor

dragostei mele i se deschid scoicile

are reflux ca o mare agitată

din nisipuri dragostea aceasta urcă spre soare

construiește la infinit castele

în timp ce orizontul îi sângerează în palme

cu gust de sare și singurătăți

voi mai primi din exil…

pe retina mea lumea se scaldă în nopți polare

miroase a savană a leu ce rage în amurg

luna are picioarele ascunse în nisipul rece

se curăță cu fiecare val de pielea de șarpe

și stinge stelele cu amfora sufletului

uneori

aș desface soarele ca pe o portocală felie cu felie

să îmi miroasă tălpile a lumină

când voi înnota în talazul mărilor cu genele întoarse

spre cer

în palmele mele sentimentele se mulează

nisip umed apă și…

stelele se rotesc deasupra mării/ore rupte din cer/

sarea cuvintelor s-a uscat și ca o meduză

eșuează pe mal

atinsă de singurătăți de alabastru

aș opri talazul nopții 

cu adâncurile dragostei care tace

dar ultimul pescăruș strigă spre Soare

și nu pot să nu-i îngrop țipătul între palme

să îmi mai crească aripile sufletului

în culorile mării

cuvintele se desprind de țărm

își mută silabele între alge …

cu o mie de cai

poți cumpăra o scară spre cer

dar liniștea cu glas de greier

nu o poți hașura

stând la fereastra ovală a orizontului

cu pintenii înfipți în talazul ierbii

câte secunde dorm în lanul de veghe

șchioape de infinitul o sau de interminabilul a?

număr stelele care înrămează bolta

unde se scaldă luna rotundă ca o zecimală

vor apune iubiri în filigran

iar noi vom sparge fosforul secundelor

mângâind…