am iubit

și mă doare

atât de tare mă doare

încât respir pe furiș 

uneori 

mă ascund în șifonier

mângâi rochia ta…

talpa aspră
a vântului 
îți piaptănă părul
dimineața
când Luceafărul îți spune

să nu porți în pântece
grija zilei de mâine
Domnul are umerii mari
lasă-l pe el
Pruncul va ști
și îngerii vor ști
deci de ce să te temi
tu ești singurul tău
dușman 

pământul sărută soarele

norii lăcrimează 

și îngerii fac bungee-jumping

lupii au închis ușa pădurii 

iar râul nu se mai varsă 

în marea siderată…

aș putea schimba

o lacrimă

cu un sărut

aș putea schimba

un răsărit de soare

cu o iubire

pragul casei părintești

aș putea să-l schimb

cu cerneala vie

a primăverii

dar nimeni

nimeni 

din toată

lumea aceasta mare…

șarpele casei
privește în oglindă
are cearcăne adânci
ca o hartă
trei d
ești cel mai frumos
primul șarpe din casă
șoptește oglinda
acesta
spune supărat
să avem rezon
dacă ne uităm puțin
în trecut
i-am dat Evei
să guste din măr
sunt urât
tare urât
dar merele
sunt așa de gustoase
ai dreptate oglindă
sunt așa de frumos

dă-mi cenușă

strălucire

geamantan 

să plec în viață

cum zbori tu

când bate vântul

cum bate și-acuma rusul…

astăzi la horoscop
mi-a spus
că o să mă îndrăgostesc
m-am ascuns în dulap iubito
mirosea a levănțică
și mă învelea
mireasma șoaptelor tale
ca o maramă
înmuiată în timp
Doamne
ce rău mă dureau
toate amintirile
eram ca un bătrân
pe o prispa părăsită
dar am stat ascuns
să nu mă vadă horoscopul
că de!!!
nu te pui
cu soarta

cel mai greu
dintre toate
a fost să învăț
să iubesc
tata îmi spunea
să privesc în sus
mama să nu uit
pământul
bunica îmi spunea
să mă șterg la nas
numai tu
doar tu mi-ai spus
să încerc să respir
în lipsa ta
errare humanum est

lasă-mă să te învăț uitarea de sine

vei vrea sa pleci

și cărările

nu vor ști să-ți arate 

calea

printre picăturile reci

mestecând…

dragostea
e un câine ud
care se hrănește
pe întuneric
alergând printre stele
uneori înoată
împotriva curentului
alteori
e doar o mocăniță
îmbrăcată în celofan
sau o felie de pâine
unsă cu unt
la micul dejun
privită cu jind
de un porumbel
cu aripa
ruptă 

pentru tine

e mai ușor

ai părul lung

mătăsos

și ochii căprui

codrul flămând orfan

îți face osanale

privești lumea

ca un orb

care face masaj

și pe mine

mă privești

ca pe un ghiocel

rătăcit în ghiveci

unii spun că exiști

învelită în curcubeu

ca un fulg cu ochelari

abonat la bibliotecă

uneori treci

pe langa mine

fără să mă…

am pus răsad
de rugăciuni
a ieșit pe alocuri
fericire
de plouat
a plouat
însă lacrimile
n-au fost primite
am oftat
și am mers
împăcat
către
Tine

într-o dimineață

s-ar putea

să te uit

uneori mă rog

să se întâmple asta

fac mătănii

port maieul pe dos

ca un jucător…