Albie de mir –

Mândra vrea să mă însor

Iar cântă mierla

plătim tribut și poate n-o să crezi

o brazdă ne străbate ne-nfioară

când pentru lacrimi am rămas burghezi

răstălmăcite gânduri vor să doară

tu vii cu apeducte pe obraz

în inimă rugina se strecoară

luceafărul pe boltă nu-i mai breaz

ca licuriciul ce străluce-n seară

paharul de pelin e ofertat

de sânziene în acorduri goale

sunt lăutarul care a uitat

să cânte pentru cele trei parale

s-au vorbit trei buruieni

printre țoale de mireni

la apusul murelor

și scuipatul stelelor

să răsară dimineața

când luna-și-ntoarce fața

într-o raclă adormită

pe ramură putrezită

să smulgă sărutul tău

dintre labe de dulău

însă ziua clocotită

cu sictir împodobită

s-a îndepărtat grăbit

și-am ajuns la asfințit

(amândoi am consfințit)

că buzele-ți austere

sunt scăldate-n vin de fiere