Doamne Doamne eşti acasă

ai spus să bat şi vei deschide

deşertul lumii mă apasă

deşertul Doamne din cuvinte

Ai spus să bat că vei deschide

pustiul Doamne-i peste tot

şi morţii vai nu-s în morminte

e prea pustiu să mai suport…

Arta ca stare de levitaţie pur şi simplu Iar
poetul Poetul s-a spălat cu moartea pe mâini
Urma să scrie alt poem de dragoste Viitorul
totuşi nu pleacă de la noi Deşi România a
ajuns la fundul său Se pare că Dumnezeu
ne-a întors spatele Din pământ curg lacrimi
din zori şi până noaptea târziu
Ţăranii se înalţă la ceruri
ca nişte baloane
de
săpun

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Vând

stampe timbre maşini din epoca de piatră

sau de aur păpuşi ceasuri embleme masonice

vederi din diferite locuri şi timpuri sculpturi

din piatră bronz şi aur abţibilduri

bilete de dragoste de autobuz de tren de avion

sau de rachetă intercontinentală

bancnote cecuri carduri chei sticle coca-cola

lame de ras cartele de masă de pat sau de purcel

diplome de orice clasă inclusiv clasa întâi

sticluţe de rachiu parfum sau lapte de…

Vreau să tac Să aud cine mă ur
mează Vecinul meu Dumnezeu
Geneză cotidiană filtrată de sto
macul vântului Hermeneutica tă
cerii de la celălalt capăt al nopţii
Mama mea biblioteca mă alăptea
ză non stop Însă arât ca un ţâr de
bibliotecă evident Cine citeşte este
de neînvins Citesc deci exist Iată
soluţia Ritmul poeziei să-l urmeze
pe Dumnezeu

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Munca a creat întâia maimuţă Restul

au făcut oamenii politici Producţia şi

timpul liber Violenţă sărăcie şi ignoran

ţă Capital euro versus dolar Ciocănitoa

rea civilizaţiilor Al şaptelea val şi moartea

supraomului Eradicarea maimuţei cu chip

inuman Patronul în sus patronul pe jos Mun

ca musculară şi groapa de gunoi a istoriei

Valoare adăugată pe sub mână

Inventarea trecutului

Hai să ne accelerăm

Îngeri…

Primăvară de cleştar
mi-ai pus sufletul pe jar

Cum se-nalţă soarele
cântă iar izvoarele

Cântă ca nebunele
înroşindu-şi strunele

Cântă vai până la verde
sufletul de mi se pierde

Cucul cântă ca o floare
înfloreşte şi ne doare

Cade-o barză pe hârtie
şi cu primăvara scrie

De se-nchină frate cioara
c-a înmugurit vioara

Costel Zăgan, ODE GINGAŞE

M-am născut am trăit am murit Roman

Iubito nici bine n-ai deschis ochii
frumuseţii Şi mi-ai epuizat dex-ul
melancoliei Teama de-a fi ce bucu
rie Doamne ce bucurie După o vre
me însă captiv într-un poem adorm
între două pagini virgine
Geneza şi Apocalipsa

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II