Când ne părăsesc 

 Cuvintele

 Desenăm

 Tăceri

 Eu nu prea am talent

 Desenul meu 

 Seamănă mai mult

 Cu  o renunțare

 Oricum…

 La ce bun să mă mai străduiesc?

 Acum

 Ești rimă

 Într-un alt poem 

 Viața mea 

 Se împarte

 Între cer și pământ

 Uneori cerul e la mansardă

 Acolo

 Cucii își părăsesc cuiburile

 Se duc să amestece silabe

 Alături de pescăruși

 În limba…

 Ai să-mi spui că mă vrei

 Și va fi prea târziu.

 Cornul lunii, pustiu,

 Ne va ține temei.

 Ai să-mi spui că ne-am fost

 Două rime-n poem.

 Nu de asta mă tem,

 Ci de vieți, fără rost!

 Am să-ți spun că mai sper

 Să ne naștem din nou.

 Al iubirii ecou

 Este veșnic mister.

 Nu-i sonet, n-aș putea

 Să mai mângâi o stea. 

 Mai sunt așa puține primăveri

 În viața cu petale ofilite.

 Să le sorbim cu ochi închiși, iubite.

 Să respirăm speranțele de ieri.

 Să ne-mbăiem cuminți în verde crud,

 Iar cerul să ne spele de păcate.

 De ne-am greșit, uitate fie toate.

 Nu vreau să știu și nu vreau să aud.

 Curând ne-or viscoli numai ninsori

 Și nicio primăvară,  peste tâmple.

 Dacă-am putea să nu se mai întâmple …

Dar…