Ne-am rătăcit
Pe țărmul acela
Tu
Absent
Căutând clipe
În cochiliile scoicilor
Alungate de maree
Eu
Cerând îmbrățișări
Algelor
Să nu ne spunem
Pe nume
Mi-ai zis
Lasă marea să-ți strige iubirile
Ea are patru zări
Nisipul de sub pașii tăi
E plin de amăgiri
Și prea fierbinte
Să păstreze
Gândul
N-ai ascultat niciodată marea
Prin timpanul scoicii mele
Adaugă un comentariu
O marină plăcută, sensibilă şi diafană
Să fie: prin ghiocul din pieptul/inima mea
GHIÓC2, ghiocuri, s. n. Gen de melci cu cochilia mare, ovală, cu aspect de porțelan, care trăiesc în mările calde (Cypraea); p. restr. cochilia acestor melci, folosită ca ornament sau pentru preziceri asupra viitorului cuiva. ◊ Expr. A da cu ghiocul sau a căta (cuiva) în ghioc = a ghici (cuiva) cu ajutorul ghiocului.
Multumesc pentru semnul de lectura! Cat despre "scoica"- nu stiam ca asa se spune in jargon- eu faceam referire la o cu totul alta parte a corpului: la inima! O sa scriu mult mai prozaic: n-ai ascultat niciodata marea din inima mea. Asa e bine?
Titlul - Imposibila iubire - e foooooaaaarte original. Cum de l-ai găsit?
Prin timpanul scoicii mele Nu știu dacă știi, însă, în jargon, la „păsărica” femeii i se mai zice „scoică”. Imaginea, cel puțin eu (dar s-ar putea să am mintea bolnavă!), o găsesc... stranie.
Poezie calină.
da Coza
Poezia transfigurând realitatea sufletului într-o marină, căutând sensul adevărului în iubiri pierdute la malul mării...
Mi-e dor de nopțile de vrajă
pierdute într-un loc, cândva
să-mi caut printre scoici pe plajă
la Porto Fino, inima mea. (un vechi cântec de dragoste marină)
Frumos! Cam timid, dar candid.
Sofy
Foarte frumos!! Mi-a plăcut!
Ce frumos! Felicitări!
Nisipul de sub pașii tăi
E plin de amăgiri
Și prea fierbinte
Să păstreze
Gândul " Frumos!
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE