Am primit lecții de viață, care nu m-au doborât,

Navigând prin labirintul de iluzii, mohorât,

M-am târât încet din groapă, sfâșiată chiar de lei,

Am purces înspre ieșire, pe-a` răniților alei.

Cercetând cu ochii minții un văzduh întunecat,

M-am pierdut de propriul soare, năzuind iar la păcat,

Prin metropole de gânduri, pașnic am călătorit,

M-am retras în mine însămi, pe-un traseu bătătorit.

Meditând la nemurire, m-am…

Azi m-am izbit de vocea ta cea rece

Și m-a pătruns neliniștea-n șuvoi,

Prin ochii tăi o lună neagră trece

Și-un uragan se zbate-n amândoi.

Mă năpădesc dramatice vedenii:

Pe chipul tău săpate-s răni adânci.

Escaladez pierdutele domenii

Ale iubirii-ascunse printre stânci.

Înfășurată-n pletele de ploaie,

Te urmăresc, ca un spion fidel,

Și pescuind cuvinte-ntre șiroaie,

Mă strânge noaptea-n chinga-i de…

Atât de singuri și atât de triști

Nu am mai fost de mult pe astă lume.

În roluri de poeți avangardiști,

Primim în dar elogii doar postume.

Cuvintele ne sunt tot mai târzii,

Nici muza nu mai vrea să ne asculte,

Fugind, vânată de acei morți-vii,

Captivi în gheara dogmelor oculte.

Mirajul gloriei s-a risipit,

Speranțele ni se preschimbă-n cioburi,

Un alizeu de gânduri ne-a umbrit

Dorința de-mpărați pe…

Azi trăim în lumea noastră, strâmtă cât un vârf de ac,

Ne simțim păpuși din cârpe, proaspăt scoase în cerdac,

Suntem înveliți în zdrențe, dar ne credem în bumbac,

Și ne cernem năzuințe, singuri, în al nostru veac.

Ne-mbătăm cu gânduri stranii, stinse în aurolac,

De la aburii lui Bachus, mai izbim câte-un copac.

Amețiți de lovitură, pornim iar contraatac,

Ne luptăm cu dulci himere-n traiul nostru cel buimac,

Însă n-avem…

Sunt circarul vieții mele,

Uneori joc propriul rol,

Publicului-i fac bezele,

Îi dau doza de Carmol.

Alteori mă plimb pe sârmă,

Ca un bun echilibrist,

Fac și tumbe, mai pe urmă,

Pe pământ sunt doar turist.

La comandă, plâng întruna,

Pot să râd chiar, la nevoi,

Îmi gust zilnic mătrăguna –

Drogul meu cel mai de soi.

Comandați-mi un spectacol!

Recit dramă sau pamflet,

Pot…

Moto: Dacă nu cazi singur, nu-ți fă griji, se va găsi întotdeauna un prieten să te ajute! (autor necunoscut)

Noroc în viață de prieteni buni

Avut-am, Doamne, cu nemiluita,

C-ajuns-am, tristă, să îmi plâng ursita

De miercurea-ncepând și până luni.

Iar marțea o țineam în calendar

La loc discret, drept roată de rezervă

Sau ca pe-o veche, ultimă conservă

Expusă într-un jalnic…

Poetu-i valoros, mergând spre moarte.

Veți spune, poate: este un truism!

Nu vreau să cad în ieftin patetism,

Dar astăzi nu-i de-ajuns doar să ai carte,

Căci partea-n van se lasă așteptată,

O vezi doar dacă minți ori dacă furi,

Sau dacă, în muzeul de figuri

Din ceară, te alături la erată.

De câinii sunt plecați la vânătoare,

Caii nu mor, căci au avut noroc,

Dar când dulăii s-au întors în…

Statui de visători, sculptate-n lut,

Iubirea ne insuflă zilnic viață,

Pe-o pistă scufundată-n absolut –

O destinație ascunsă-n ceață.

Marionete triste, fără sfori,

Ne-nghesuim pe scena în ruină.

Doar dragostea ne umple de candori,

Când nu e înecată în rășină.

La poarta nemuririi facem sluj,

Dar timpul ne-a postat pe coji de nucă.

Lucrăm în Timișoara, stăm în Cluj,

Sfidând și soarta noastră…

Azi, îmbrăcați în zdrențele durerii,

Nu suntem nici la modă, nici vetuști,

Închiși în reprobabile, noi cuști,

La granița mâhnirii sau căderii.

Obișnuiți cu-aceleași rezultate:

La școala vieții veșnic repetenți,

Ne ploconim pentru un pumn de cenți,

Zidim bordeie, dar visăm palate.

Ne fâstâcim pentru un rest de zâmbet.

Cu bucurie ni l-am da la schimb,

De s-ar putea, pe-al îngerilor nimb,

Doar să…

Pentru miile de clipe, când în brațe m-ai ținut

Și ne-am contopit privirea pe-un tărâm necunoscut,

Aș cuprinde într-o cupă un izvor din paradis

Și ți-aș da să bei din stropii ce iubirea mi-au promis.

Pentru soarele-ți din suflet aș comite-un atentat,

Decupând din vela nopții tot amurgul, fragmentat,

Aș lua nemărginirea și ți-aș face trainic scut,

Să te apere de nimbul unui înger prefăcut.

Iar în serile de basme, aș…

Mi-a-nghețat și fericirea, cu o lacrimă-n exil,

Împietrită de zăbava dintre martie și-april!

În corsetul amăgirii, mă silesc să nu transpir,

Pe sub masca de durere, învelită-n glaspapir.

Traversez singurătatea c-un surâs gimnazial,

Mă privește fără jenă, cu-al ei rânjet bestial.

Prin cortina de iluzii, înmuiată în maro,

Văd o rază de speranță cu reflexe indigo.

C-o petală violetă, primăvara n-a venit,

Când,…

Azi mi-am tocit genunchii pe caldarâmul vieții,

Cu pletele-mi de gheață l-am mângâiat nervos

Și mi-am izbit durerea senilă de pereții

Aceluiași scenariu absurd, răutăcios.

Mi-am aplecat grav fruntea, sperând să mă audă,

Din zările cernite, un Dumnezeu prezent,

Dar m-a izbit tăcerea-I hipnotică și crudă

Și-am înțeles: destinu-mi Îi e indiferent.

Nu am acces la zâmbet, căci i-am uitat parola,

Mormane de tristețe…

De-aș atinge nemurirea, n-ar mai fi nimic de zis,

Desuetele secunde nu m-ar transforma-n proscris

Al destinului haotic, ce mă poartă ne-ncetat

Spre zănatice himere, cu eșecul garantat.

M-aș plimba la braț cu zeii pe sub norii de plăceri,

Aș uita de suferința ce mă-nvinse până ieri,

Mi-aș ascunde fericirea-n raze calde din argint

Sau sub lespezile nopții, între vise ce nu mint.

Prin crâmpeie de dorințe-aș înota ca un…

Ne-a înghețat privirea spre-`nainte

Sau ne e frică să privim `napoi.

Înconjurați de false jurăminte,

Pășim, damnați, pe drumul cu strigoi.

Ne plictisim, vremelnic, și de aer.

Exonerați de veștede poveri,

Perpetuăm cu-același pașnic vaier,

Un anotimp de groază și dureri.

Ne-ncătușează demonii din minte:

Mânia, ura, răutatea-n van.

Of, dacă-am ști, săpându-ne morminte,

Cum Scaraoschi râde pe…

Azi te-ai mutat, suav, în al meu suflet –

Garsonieră dată cu-mprumut,

Mi-ai colindat toți porii-ntr-un răsuflet,

Mi-ai devenit stăpânul absolut.

Ți-am respirat tăcerea, ca o boare,

Când, rătăcind pe cerul meu, frivol,

M-a tulburat căldura ta de soare

Ce-și risipește raza benevol.

Și atingând ferestrele concave

Spre asfințitul dinăuntrul meu,

Mi-ai acordat secundele bolnave,

M-ai ridicat, din morți,…

A-mbătrânit și timpul fără vârstă,

Se adâncesc și norii-n aspre ploi.

Spălați de vechi păcate și noroi,

Ne cernem stropi de cer într-o batistă.

Plecând cu sufletu-n cantonamente,

Ni-l mai izbim de zidul vieții-n doi,

Fâșii din el se-adună-n mușuroi,

Se-mpart și clipele pe sortimente.

Ne agățăm de lume ca de aer,

Împresurați de-atavice stihii

Și-nspăimântați de crude veșnicii,

Ne-nfășurăm pe trup al…

Te-aș alunga din amintirea mea,

Cum toamna grea alungă, fără milă,

O ultimă scânteie infantilă,

Restantă pe un cer de catifea.

Tivită e distanța dintre noi

Cu lacrimi reci, pierdute prin cuvinte.

Se sparg pe caldarâm vechi jurăminte,

Răsună sec minutele din ploi.

Privesc în gol prin zidul de tăceri

Și simt acut blestemul amânării

Cum cade peste rana delăsării,

Furându-mi timp din clipele de…