cuvintele mele se strecoară
printre spațiile libere
dacă te uiți mai aproape la mine
sunt descheiată la doi nasturi

o femeie frumoasă miroase a mere coapte de vară

știi

mi-e așa un dor de pălăria
prin care se răcorește muntele

amintește-ți
pe culmi aerul te amețește
din zori până în zori

privește
se arde miriștea
chiar sub ochi

de vreme ce te am la capătul strigătului

astăzi e ziua în care ceva transparent

mă inventează dintr-o pereche de cărări împletite





privește-mă din rugul de foc

nu ai dreptul să mă întrebi

de ce opresc o frunză care picură apa vie



vei înțelege mai târziu

poate prea târziu

că m-am născut din neputințele tăcerii





strânge-mi pântecul

în fiecare verigă ce clocotește

în contracții ce te micșorează…

probabil am crezut că sorii ne aparțin

că ținem timpul între buricele degetelor



noi nu suntem nimic mai mult

decât un cântec





raiul ne varsă vin

chiar pe fila unde scrie despre

geometria iubirii



cică pasărea pheonix

are un ochi cusut chiar de armătura pieptului tău

 cine  oare ne așează tremurul în extensii 

când hergheliile de fluturi ating crestele

de parcă nu e de ajuns fluorescența sângelui…

ești cel mai frumos din lumea aceasta



 între paranteze tremurul mi te scoate  în frunte







câte nu știi despre mine







îngăduie să frâng o taină în cerc







nu te grăbi



am sânii rotocoale de invitații curajoase



nu-mi anestezia entuziasmul



sunt cea mai frumoasă sămânță din tine







aseară am spus de atâtea ori



secretul meu lui dumnezeu …

zborul se vede altfel din dezmierdarea pământului



 tânguirea lui e o cămașă despicată de sulița cerului 

trăim împreună de la un capăt la altul al libertății 

precum oamenii care au o hartă bine marcată 



fără nici un semn se alungesc coridoarele 



ar fi putut observa 

arcuirea seamănă a epavă pe o inimă 



nu mai zbier după pansamente 

simptomele mele au desenat simetrii 

alb- negre 



pe aici plouă în…

de ceva timp împart o fereastră cu el 

uneori mă înalță de subțiori
ca să vadă cerul

alteori deschidem obloanele

brațele i se preschimbă în muguri de brad
și îmi umple buzunarele când îmi vorbește de dragoste


tălpile cresc din plămânii lui

  ... și-mi curge marea prin palme 
odată cu istoria luminii