e prea mult ţipăt între pereţi pulsatorii

reflexie a umbrei lumina îmi pătrunde

un drog prin pupile

e toamnă şi aştept să ai habar de mine

simple fulgurante neconcludente senzaţii -

mustul care picură în struguri

mâna mângâind asfaltul liniştind drumul de spaime

glezne prin frunze cum ai răsfoi nepăsător

incunabule fragile

e prea mult mine şi prea puţin tine

prea multe oasele mele

prea puţină carne…

pofteşte ia de umblă prin mintea mea

condurii şi condorii să te poarte chicotind

risipă ţi se par apele şi pietrele?

le învârt la deget pentru logodna cu ninsorile

frunzele florile pânzele anotimpurilor

pofteşte ia de vezi de nu te întrevezi

într-o oglindă deschisă leneşă scârţâind

ca ochiul meu după beţie bându-te numai pe tine

şi multele corăbii ce pleacă în furtună

cu matrozi robiţi romului şi dorului de căpătuială

tu…

de ziua ta iubito am să beau
whisky nu şampanie
şampania e pentru cei pe care i-ai părăsit
legaţi cu cătuşe de şine de gleznele disperării
în gările cu prea mult trafic şi semafoare mov
am să torn în tine şi am să îţi beau din gleznă
după ce vei binevoi să te întorci din ultimul zâmbet
şi pleoapă somnoroasă pe care mi le arunci
de la înălţimea unui minaret alcoolic

era o femeie pe culoarul morţii

înainta ţinându-şi pruncii gemeni

îi alăpta

judecătorii hotărâseră va alăpta pâna cocktail-ul mortal îi va intra

în vene

femeia avea un număr şi un nume ucisese un număr

şi ceva nume

în general prieteni de chef şi bilanţuri minuţioase

gemenii îi veniseră ca un premiu un bonus

la o şedinţă prelungită unde coapsele ei s-au destins

un pic prea mult în foşnet de mătase

avea privirea…