L-am văzut în calciul unui os,

L-am luat și lustruit cu mâna stângă,

Se zbătea o presimțire lângă tâmplă

Că-mi va fi în multe credincios.

Am dat de el în aschia ce sare

Din dunga unei pietre și l-am luat;

Mi s-a-ndoit în suflet un păcat

La pagina cu semne de-ntrebare.

Și-am scormonit apoi prin minereu;

Era acolo netedă…

Să facem poze-n balamuc,

La Pelișor, pe pasarelă,

În mâini cu crini de cauciuc

Și peste suflet c-o umbrelă.

Să ne pozăm c-o santinelă,

Ce stă desculță la Tiuck;

Eu francmason, tu filomelă,

Să ne zâmbim cu noul look.

Să ne pozăm într-o șaretă,

Cu mâini de înger să mă ții,

S-o lăsăm dracu’ de planetă

Când jarul ochilor…

Deseară-l voi citi pe Schiller!

Cu sufletul făcut muștar

Și inima bătând în thriller

Ca limba unui secundar

Ce-ți mușcă liniștea urechii

Și se ascunde sub papuc,

Mai nuanțat ca sucul sfeclei

Din scăfârlia lui Hitchcock,

Îl voi citi fără habar,

Plutind ca un montgolfier

Sub cerul ce, crepuscular,

Își suge dintele de…

lăcuiesc lexemele,

câte una câte două;

ori degarotându-le,

ori prea expunându-le,

ca ghigar la cușca zoo...

n-am în Terra Dixie cum

stabili prin psalmodie,

cum se zumbai-zumba-zum,

dar făcând sunetlocvie

mă pot sparge-n figuri: bum!

ca o pungă de hârtie

și lipit cu-albuș de ou,

între Rona și Jibou…

În așteamăt crește iarbă,

A-nceput deja să fiarbă

Cerul, cel cu păsări roșii...

În amurg se pierd cocoșii. 

Norii aspri se dilată,

Zarea-și pune ciocolată

Peste ochiul gol, hilar...

Cade-n seară, așadar,

Minimul de existență,

Purpuria mea esență,

Modul static de-a lărgi

Orizontul roz cu…

Și-apoi na! De-atâta viceversa,

De împărțit amurgul sprâncenat,

De-atâta jumulit la controversa

Ce ne-a adus acest matriarhat,

Mi se-apleacă mie, procopsitul,

Cel venit pe apa  sâmbetei,

Când fluturii cu unghii pun chibritul

Și se uită-n burta foametei...

Apoi, deschid fereastra la azil

Și-aruncă pacienții câte unul,

La…

lasă-mă!

lasă-mă dracului și du-te,

du-te învârtindu-te

ia-ți umbrela, poșeta,

ia-ți pisica,  

numerele de telefon ale amanților...

ce dacă plâng?

a plâns Isus, a plâns Ahile, a plâns Băsescu,

plânge și glasul roților de tren...

să nu te mai văd!

o să-mi treacă:

pun la pik-up o romanță

cu efecte retro...

sunt…

mă gândesc

la femeia ce umblă dezbrăcată prin ploaie

la ceaiul din coji de nucă

la oglinda din care mă privește

moaca  unui motan ce-și linge dragostea de pe musteți

mă gândesc

la papucii de casă

moi și pufoși

în care s-a cuibărit liniștea

ca o pisică sătulă

căreia

popa i-a tăiat…

Cu filamentul unor spirocheți

În seara asta te aștept în stal,

În buletinul meu oriental

Și poza-n care mi-am lăsat musteți.

Să mă mânjești cu frișcă și peltea

Și suc de dude stoarse în secret,

Ca  dracii  goi să trecem în caret,

Să ne-învelească toată pacostea.

Să-ți fiu până în zori chou a la creme,

Să mă trimiți în visele cu…

pusă-n ziduri de porfir

și ardezii lamelate

apa sufletului bate

ca-ntr-un ochi de hidrargir...

când din umbre geana-i scoate

firul lung de serasir,

dintre ziduri, nu mă mir

că-mplântați în noutate

ochii apelor uitate

nu mai văd fără colir.