Muștar

[nicolae vaduva]

Deseară-l voi citi pe Schiller!

Cu sufletul făcut muștar

Și inima bătând în thriller

Ca limba unui secundar

Ce-ți mușcă liniștea urechii

Și se ascunde sub papuc,

Mai nuanțat ca sucul sfeclei

Din scăfârlia lui Hitchcock,

Îl voi citi fără habar,

Plutind ca un montgolfier

Sub cerul ce, crepuscular,

Își suge dintele de fier;

Deseară-l voi citi pe Schiller:

Cu hrean, cu dafin și piper. 

[chindea maria elena]

..... bănuiesc că Schiller este ingredientul care îndulcește pișcăturile celorlalte condimente, nu??? Altfel totul ține de dozaj! :))) Mai avem nevoie de limbă fie chiar pentru a-l recita pe Schiller! :)))

[Chris]

lectura lui Schiller într-un decor de Hitchcok,

delectare fără a fi un... thriller, 

[Vasilisia Lazăr]

Revigorant! 

Mici probleme la rimă! papuc/Hitchcock, urechii/sfeclii (corect sfeclei), Schiller/piper (pe bază de accent).

Oricum m-am delectat. :)

[nicolae vaduva]

Vă mulțumesc, prieteni, pentru citire și comentarii. Nu știu nimic despre comentariul dumneavoastră, doamna Sofy. Aș fi bucuros dacă l-ați posta din nou. Vă aștept întotdeauna cu plăcere în pagina mea.

Cu stimă,

nicolae 

[Marcel Vişa]

faine rime! lectura placuta deseara

[Sofia Sincă]

Am avut un comentariu aici... De șters nu pot decât autorul și membrii admini...

În fine! S-0 întâmnplat ceva misterios...

[Ion Lazăr da Coza]

Eu credeam că Schiller e destul de condimentat încât să nu mai trebuiască hrean, dafin... însă am înțeles jocul.

 da Coza

[Mihaela Suciu]

Mie-mi place muștarul, l-aș mânca chiar simplu sau cu pâine, în lipsă de altceva.
Poezia îmi sugerează frământări, nu chiar bune, dimpotrivă - pesimiste (cu sufletul făcut muștar - sau varză).
Schilller e doar un pretext, în fond toate capătă o tentă nu tocmai roz în așteptarea unei dorințe, dovadă accentul pe thriller, suspans:
„Și inima bătând în thrhiller (thriller - typo!)
Ca limba unui secundar
Ce-ți mușcă liniștea urechii
Și se ascunde sub papuc,
Mai nuanțat ca sucul sfeclii
Din scăfârlia lui Hitchcock,” și detașarea de prezent:
„Îl voi citi fără habar,
Plutind ca un montgolfier”
Chiar și cerul are un dinte contra:
„Sub cerul ce, crepuscular,
Își suge dintele de fier;” .
Sub această tentă ce-i rămâne poetului? Să mânânce murături! Că ce poți face „Cu hrean, cu dafin și piper”? când toate-n frigider sunt... alterate!
Când e o pasă rea există o vorbă a tatălui meu: „mizda păsii!” și mai sunt prietenii - cititorii care ne sustin!
Fiindcă ați amintit de Schiller, hai să ne bucurăm de versurile lui:
„Cine a avut norocul
De prieten bun sa dea,
Cine stie ce-i iubirea
Langa noi cântând sa stea”, iar pe muzica lui Beethoven să înălțăm: „Oda bucuriei” - imnul Europei!
O seară plăcută! la fel ca prezența poeziei dumneavoastră în miez de noapte.

[Nikol MerBreM]

Ce seară minunată :))!