Suflete-n furtună

Răsărit banal,

Vor să recompună

Cadrul ideal,

Dragostei ce-odată

Strălucea în doi

Şi acaparată

Fulgera prin noi.



Astăzi ploi fugare

Risipesc  nectarul

Clipelor ce-n soare

Depăşeau hotarul...

Între zi şi noapte

Nu mai văd poteci,

Doar iubiri inapte

Searbede şi seci.



Leagănul tăcerii

Ne adoarme vraja,

Cântecul durerii

Ţine trează straja,

Visele-s coşmaruri

Fără de sfârşit,

Nopţi…

Şi că nimic nu te întrece?

Te uită, florile din glastră,

Frumoase sunt, nu am ce spune!

Dar n-au lumina ce transpune,

N-au nici trăire, nici durere,

Sau dor aprins de-o mângâiere,

Nici roua lacrimei căzute

Pe fruntea vieţii  prea durute.



Ai torţe vii în ochi... şi ard,

Eu, câmp de patimi în hazard

Revendic ploile iubirii

Să-mi scalde nerăbdarea firii.

De mă zăreşti în preajma ta

Dezbraci sfieli de catifea

Mi-alungi…