Să nu uităm că încă existăm,

Sub firele de iarbă avem semnul,

Că ne vor creşte macii pe o tâmplă,

Pe alta Luna îşi va face cuib

Atunci când verticala de tăcere

La un apus încet se va umbri,

Să nu uităm că încă existăm,

Suntem sortiţi a ne iubi

Şi dincolo de semnele de moarte

În noi se  naște lanul auriu

Ce ochiului îi pregăteşte alinare

Când căutând spre cerul prea pustiu

O pasăre…

Într-o zi am descoperit gara prin care

Mai trece un singur tren,

Sufletul mi s-a agăţat de ceasul

Arătând veşnicia orei zece,

 Norii mergeau între paralele tăcute

Şi nici o pasăre nu tăia cristalul tăcerii

Aşteptam fără început,

Aşteptam fără răspuns...

Umbra plecase uşor,

Poate de teamă

Ori plictiseala unui prezent

 Pentru care nu plăteam bilet,

Nu ştiam unde voi visa

Spre sud, spre…

A-mi asculta cuvintele este aproape un păcat

De parcă aş trage cu ureche

La monologul inimii,

La gâfâitul ei înăbuşit,

La nesomnul ei împingând prin mine râuri de sânge.

De aceea prefer tăcerea în care se ridică stalagmitele

Unei umbre născută din alte şi alte umbre

Până acum două mii de ani,

Eu sunt ultima pată umedă,

Ultima picătură prăfuită ce se încheagă

Şi uneori sclipeşte…

Nu vom mai şti cât de mult am mers,

Cât de mult am ars,

Iar visele toate găsind aripi ne părăsesc într-o vară,

Acea stare de singuri în doi, de dialog în necuvinte,

Când ne spargem clepsidrele şi aruncăm toate cheile

De la uşile noastre lumeşti.

Ce urmează?

 Ce mai suntem?

Poate doar undeva

Să ne ridicăm sufletele în Moai verticali şi asceţi,

Unul lângă altul

Să privim în nesomn…