Încă mă mai leg
genunchiul stâng
mă ține dreaptă
pe drumul meu
am avansat
o treaptă

Când ești beat știi doar

că trebuie

să bei

și te trezești

străin de tot ce ai făcut.

Dragostea?

e un blestem

te umilește, te ucide

ca să renaști nemuritor.

Dragostea e o otravă

a morților vii

ce vor să te aibă

sub ei și deasupra

creierul ți-l încheagă

cu saliva

plăcutul fior

al existenței pământești.

Se cred zei

dar și zeul moare

de dorință.

Îți vinde vise

din propria ta viață…

nu mă lega
lucruri minunate
au început să se petreacă
în emisfera stângă
până ce s-a ars
orizontul vertical
unea cele două părți
impar

Atât de pură
încât toți demonii
mușcă din ea
efect advers
al uitării.

1. Vreau să te socot
   de la A la Y,
   Z-etul
   ți-l las la început
   pentru o altă viață.
   Moștenesc pasiunea
   zilei
   murind la capăt
   fără drept
   de apel
   îndoită în noapte
   până apare cealaltă.

De fiecare dată
când te-am văzut
am strâns legământul
până ce viața
ne-a orbit pe amândoi
îmbrățișați

Era mai bine
să nu știe
că ea scrie pe umbra lui
blestemul
eternului cuvânt
"împreună".
Ar fi murit și el
și ea despărțiți
prin cratimă.
Aceeași greșeală
de tipar
pe rândul dintre ei
unde s-a pus virgulă
și puncte suspendate.

Suferim
de aceeași boală,
libertatea
de a respira
împreună
din același vârf
de limbă
otrăviți de dependența
de a fi uniți.

Îți mulțumesc

înainte ca stelele să fugă

mi s-a lipit buza de sus

departe

voiam să

port un motiv

însărcinat cu vise

văd că ceasul moare

între noi

nu pot să vorbesc

îți scriu pe vârfuri

te sărut

amuțesc o dată cu uitarea

ce caut aici

iartă-mă, sunt în creștere

spre o altă lume

simt să te ating

continuu

fără mine

gura mă lasă rece

îmi doresc

o ploaie caldă

altundeva răspunsuri

cerul nu se surpă

de…

Omul pe care îl iubești
E varianta ta inversată
Păcatul și binecuvântarea,
Șarpele din măr,
Desăvârșirea.

Dragostea albă se cere să moară
pe mormântul împachetat
șoapte roiesc între cer și pământ.
în clipa următoare simt foc
sub picioare s-au așezat sărutări
vise... și lumi diferite
în aceeași ecuație de cuplu,
de sfânt și cerșetor.
Lacrimile nu-și mai poartă diplomele
acreditate de societate, familie, vecini,
acum plouă nesfânt
și trec toate cum au mai trecut
prin alte paturi/sfaturi...

Frunzele se aștern
Pe cavoul toamnei
Un ultim zbor
Cu soarele
În păr.

pe umărul
gândurilor mele
stă
neliniștea
anotimpurilor
care-mi șoptesc
uitări.

sângele îmi spînzură

lacrima

din gândul

veșnic înnorat.

căci timpul cu tine

îmi usucă existența

din eternitate.

vreau să experinentez iubirea,

eliberarea fluturelui din coconul

pieptului tău.

îngerul păzitor m-a trimis

să mă așez

în palmele tale.

am început să văd

culorile

umbrei mele

• pașii ochilor închiși
  
  privesc prin umbra lor
  
  sinceritatea
  
  nepercepută.
  
  și inima noastră
  
  împărțită
  
  cântă mai departe
  
  prin zâmbetul meu
  
  ce îl sărută
  
  pe al tău
  
  nevăzuți.
  
  privirea lumii încremenește.
  
  timpul nu e la fel
  
  unii au rămas în umbră
  
  în propria cenușă.
  
  construiesc noi pași
  
  alți ochi
  
  pregătiți
  
  să se cunune.
  
  iubirea călătorește
  
  pe drumul ei
  
  independentă
  
  de dependența umbrei
  
  sale.
  
  dimineața…