Îți mulțumesc
înainte ca stelele să fugă
mi s-a lipit buza de sus
departe
voiam să
port un motiv
însărcinat cu vise
văd că ceasul moare
între noi
nu pot să vorbesc
îți scriu pe vârfuri
te sărut
amuțesc o dată cu uitarea
ce caut aici
iartă-mă, sunt în creștere
spre o altă lume
simt să te ating
continuu
fără mine
gura mă lasă rece
îmi doresc
o ploaie caldă
altundeva răspunsuri
cerul nu se surpă
de frica noastră.
Adaugă un comentariu
Minunat, un poem plin de candoare, ce îmi dă o senzație de bine!
Poemul tău meditativo-literar, plin de gri, exprimă o defulare a trăirilor la ceas de noapte. Compozițional reușit în redarea timidității sufletești. Fără fior liric, dar nu este departe de el...
Mi-a plăcut,
Sofi
Cât e gând, cât este vis?
o rugă, jelanie, dorință, pic de certitudine și speranță... doar n-o să cadă cerul!
Interesant, aDa
În fața unui regret congelat, am citit absorbit de cuvinte. Fermecător!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2021:
© 2022 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE