* Violettei Petre *   

nu plouă iubite doar orizont în implozii tastează în voluptăți târzii

visele alungate

accept pentru că doar acceptarea

mai face umbră când trece ținându-mă de braț dincolo de sinapse

în roca realului decartează spaima de sine

schimbă pietrele din mână nu-mi poți aduce sideful înapoi din perla carnivoră ce…

măsori distanța dintre stele

privirea-ți febrilă doar în spate privește ești geamănul meu dar

nu ai curaj să pui totul miză pe alb răvașe cu spaime sub prag îmi strecori  

cu sărutul de iudă-n rucsac zborul nu mai înalță văzduhul

cioplești obstinat în magmă ca și în sângele gândului negocierea cu tine orbește 

ca să pot citi runele ratării nu mai scot pietrele drumului

sap în mine fără odihnă nici…

veneai și plecai te simțeam chiar și cu umbra agățată de buză

degetele luau forma mudrei singure

după ce-a sorbit cerul verticala sfredelește inima neagră a lutului

orizontala gestului înnoadă în armonie două zenituri

păsări colibri cu frunze de laur sub pene mutau pereții novei din gânduri

umezeam dimineţi cenușii nu eram eu dorințele scuturau dragonii de apă din rădăcină

am vrut să vindec de…