Îți dăruiesc o iarnă siberiană,

mi-ai spus,

doar astfel vei învăța să așezi mlaștini

pe drumul spre mine,…

cunosc prețul arheologului

din mijlocul inimii

n-a știut niciodată încotro merge

poartă un fel de pecete pe tălpi…

ce forfot ce soare ce amestec

în sala oglinzilor

ți-ai pregătit fracul

de la începutul carierei de îndrăgostit…

îţi închin, cititorule,

acest poem simplu

din flori de nufăr şi ploi,

l-am găsit veghind la fereastra inimii…

mi-e pace de tine, iubitule,

nu-i aşa că străzile-s pustii

în povestea acestei ierni?

o simfonie străină se tot plimbă…

Iată, îți scriu, iubite, pe-o clipă de visare,

Îmi pregătesc veșmântul de mare sărbătoare.

Odaia-i cu lumină, colindele în brad,

Iar stelele iubirii cu patimă ne ard.



Privirea ta m-alintă și tot ceea ce fac…

Trimite, iubite, o sanie mare,

Veni-voi degrabă pe drumul de sare,

Nu-mi pasă de-i viscol ori seară târzie,

Ninsoarea de astăzi ne e poezie.…

Cu o creangă de ninsoare-nmugurită în cuvânt

Îți trimit azi o urare pe o cetină de cânt;

Pun în ea seninul vieţii şi colinde minunate,

Un decembre cu lumină şi-un ocean de sănătate.…

purtau coroane de mister

și umbre jucăușe

veneau din dinastii

de cer

și-aveau pe gând cătușe

ca o podoab-a…

călătorule 

țara mea nu are ferestre 

e demodată 

fiecare personaj se învârte într-un gol intens …

abia descoperisem toate codurile

care vegheau crezul

o galaxie de trandafiri negri trecea

în goana mare…

Și nu ești lângă mine

Când orbii scriu hrisoave;

Le este-atât de bine

Prin slovele bolnave…

Veni-va oare moșu’n vis,

La tine-n ghete cu ceva,

Sau, cel puţin, oare-a promis

Că va veni şi el cândva?…

mi-ai fost la fel de drag  

ca ziua în care se coceau fragii

în deșert

alunecasem pe un covor de săbii…

cântă-mi ramură de suflet

repetă-mi colindul din seara

în care tremurau stelele

privindu-ne…

nu trebuie să-mi dăruiești arhipelagurile

în care ți-ai întemnițat inima

în fiecare dintre ele avem un copac

niciodată același…

Troienele s-au dus spre miazănoapte,

La polul meu a nins ceva mai șters,

Știu c-o să vii cu galaxii de șoapte

Și c-ai să-mi scrii, cu drag, pe univers.…

Stăpână salcie, îmi spune,

De-ai adunat în ochii tăi

Toţi nuferii pictaţi pe lume,

Oare azi ce-ai făcut cu ei?…

Sunt ochi rătăcit între cânturi

Mă agăţ ca o frunză de cer,

Mistuit în zboruri de fluturi

Mă înalţ, mă renasc şi mă pier.…

odaia se umpluse de fluturi

dintr-o vară bizantină

câțiva se odihneau pe fotoliul încercărilor

într-un gol pitoresc…