lumina aceea degrade mă ucide

seamănă cu o închisoare a păsărilor înălță triluri

din când în când un tăietor de voci decojește rama

îmi iau piciorul de lemn și mă pierd în mulțime

nu știi de unde vine oftatul

undeva este un tunel doar eu îl simt

lumea trece în căruțe de zgomot mai mici mai șirete

pe agenda ta calendare cuarțate

schepsis cu cretă roșie și multe linii întrerupte apoi simbolul păcii

în faza de…

 nebuno mi-ai zis

circul e mai încolo

faci tumbe la fereastra mea fără cupolă fără streșini fără dresori

eu nu am vreme să-ți urmăresc exercițiile

un șoim îmi tot trece prin piept

și-mi flămânzește întunericul

să nu mai spun de necunoscutul care-și plimbă capodoperele

prin genuni



***

ei am zis să-ți culeg literele acrobația lor e mai bine cotată

apoi le-aș fi pregătit fardul

pentru reprezentația de după paște

încasările…

acum știu că florile-de-colț înfloresc doar lunea

după crepuscul

când agonia îmbracă stâncile apoi mai suflă o dată

norocul în munți

de alte ori fără să-i pese de milimetrul acela dintre mine și cer



e ca și cum un pumn de aur s-ar strecura pe furiș în tine

și l-ai pierde în podoabe pe care n-ai ști să le porți

de ce-aș fixa filigranul sub roata carului

m-a plimbat în zigzag

în…

am aflat că vânzătorul de zori e vecin cu mine

văzusem un pridvor mai autentic

ca un tobogan de lumină

dar ușa mea era închisă de două ori și nu scuturam niciodată

nisipul în fața casei sale

deși avea marea legată de mânecă

și eu și el

ne spuneam rugăciunea la aceeași oră

se aprindea un murmur de aici știu parcă Dumnezeu număra gândurile

cu un chibrit

o pasăre ne învăța să-i trăim…

astăzi mi-e mai puțin foame

am dormit paralel cu trecerea prin săbii

niște viespi se certau pe o floare de cais

erau ale tale

le-am șters pe toate cu ochii

apoi ți-am luat pelerina și i-am cusut buzunarele

câțiva pitici au rămas acolo

n-au curaj să răspundă la apelul pe note înalte

zău că mi-s dragi

dar prefer să improvizez un joc mai străin

decât rugul frunzelor

am zărit câteva ruine din templul…

atunci au venit trei luceferi

se țineau de mână

iată de va apărea să n-o lăsați să treacă

zicea unul

are părul despletit și ar putea ucide luna

și au pierit…

îi ascultasem de sub roua cerului

lângă mine se deschideau baricade

una două trei

de nicăieri o nimfă cânta la pian

luceferii se așezaseră pe clape

apoi am început să merg desculță prin cerneală incoloră

cineva mi-ar putea șterge …

în barca aceea săreau toți peștii deodată

aproape se scufunda

pescarii dormeau în plase de plumb haotice

o femeie torcea

îngâna valurile care-i sărutau gleznele

venea dinspre soare îi dusese un răvaș pe care scrijelise un nume

să-l ardă



s-a oprit cât să alunge un pescăruș rănit

pe o săgeată uscată (ea nu era așa)

astăzi nu l-a mai hrănit l-a împăturit în două zerouri

i-a stropit inima cu gheață

și l-a trimis în târg

acolo…

în seara asta orbii cosesc odată cu tine

îți reglează mișcările într-un crescendo vindecător

cu armură pe latura inimii

din când în când te întrebi de ce ai ales tocmai al cincilea deal

are ceva sideral îmbătrânește într-un alt ritm

sculptează câte puțin din mine

cu palmele tale

se aruncă într-un clovn

îl răpune

te odihnești în urcușul de ploi

un busuioc sălbatic  îți taie privirea vezi cum alunecă…

eram la reverul tăcerii mergeam cu ploile spre stepă

voiam să par altceva decât un spin  poate o lebădă

înfășurată în liane

auzeai șuieratul luminii restul se adâncea odată cu ecoul

mă țineam de sfori erai păpușarul din dreptul cascadelor

îmi pusesem pălăria pe ochi nu eram șic aveam privirea captivă în rubinul

pe care-l  treceai dintr-o mână în alta

de ce mă privești când dorm pe semilună?

mersul pe sârmă e o artă…

Te rog, mărite zeu, nu-mi cere iar tribut,

Pe câmpul dintre ziduri azi nu mai pot să lupt,

Mi-e aripa uitată în trupul de oţel,

Dar mâine dimineaţă voi străluci la fel.

Te rog, pescar de epoci, ascunde-mă-n izbândă,

Catargul umbrei mele l-am ridicat cu trudă;

Cenuşa-mi transparentă, pe schiţe etalată

Vremelnic se tot cerne şi-i toată îngropată.

Pe-o talpă sângerândă stau drumurile mele,

Cu lacrima uscată m-am…

aveai nevoie de un crez și de linii albastre

urcai spre înălțimi biciuind apusul

era ora potrivită

sofaua de astăzi fusese inventată de punctele de suspensie

o puteam regla după sunete cu tâlc

crezi că n-am  simțit melcul care ducea între coarne cerul

ehei am strigat nu-mi trebuie decât o piruetă

și intru în grație

porți tălpi de plumb să te ajung

de-ar fi să pornesc chiar și peste un ram liliachiu

în buzunar ai…

bietul actor pribegia asta-i artă

uite cum a agățat eșarfa serii a calculat eronat

distanța dintre fenomene 

e nevoit să improvizeze rolul scenariul a luat-o razna

stâncile invitate pentru decor bat tobele îi fură mișcările

violonistul a încurcat ariile

mi-ai umplut brațul de săgeți

dar tocmai ce-am agățat arcul de mâneca ta

am promis că nu te încurc la dezlegat obiceiuri fardate

și nici nu știu să număr zările din…

am înflorit de multe ori în roșu

știu precis

când eram mugur vorbeam în diverse culori

apoi am decis că reverul tău e focul

dansul meu e întregul

siguranța noastră e frânghia deasupra oceanului

și un apostrof care ne urmărește mișcările

ca nu cumva să ștergem vreun puls

de câte ori am plimbat crângurile pe dealul tău

aveam impresia că cineva a sculptat veșnicia la minut

cu verde-intens am umplut…

am lăsat câțiva arginți

pe galeria de vinuri vechi nu bănuiai că o înghițitură

te poate întemnița

în locul unde ai ascultat mierlele toate

deasupra lanțurilor

treceam prin inele cu îngerii era deajuns să mă răsucesc

dar nu vedeam decât piruete sărace

una eram eu cealaltă filozoful care-mi citea

de la dreapta la stânga tăcerile

du-te pacoste am șoptit și toate colțurile păreau semiluni

în care ne vom fi odihnit…

de o vreme compun arii pentru dealuri

am studiat păpădiile noi

le-am promis un culcuș în vârful stâncilor

mai ales când se întoarce vântul să-mi smulgă ultima notă

ascunsă la sân

ooooo de câte ori am trecut prin tine

îți fixai obiectivul pe orbite sărate

așa am descoperit că sunt imaginea pentru promovarea

inimii verzi

un surâs mai la stânga îmi spuneai

să cuprind răsăritul care îți trece prin păr

acum…

Și eu, și tu, urcăm aceeași treaptă,

De ziua ta o cupă îți închin,

Destinul nostru-i raza înțeleaptă

Din ploi ascunse într-un crez senin.



Eu port ogoare-n piept, tu cânți iubirea,

Și ar pe nopți când hrana mi-e puțină,

Din flori-de-timp culegem nemurirea

Ori pribegim prin setea de lumină.



Când întunericul prin zori aleargă,

Știu un descântec, plin e…

nu înțelegeam de ce ai ales  să mă urci pe zid

la marginea apei

poate pentru că învățasem dansul inimii mai mult decât mi-a fost dat

sau că l-am descalificat într-o coajă de dor

la sol

primăvara de sunete va trece prin dreptul meu

nu știu să înverzesc

dar

nu-i nimic acolo am învățat iubirea să fure

prefă-te că dormi i-am zis

pândește magnoliile trebuie să-și reverse mireasma

jumătate din ele vei fi…

ne vom saluta deseori cu inima plopilor

prin sărutul vântului se vor întoarce cocorii

unul al meu altul liber să creadă în zei

care-și fixează periodic ceasul

înainte de discurs

mă uimesc zău eu (cred că) am o forță mai mare



voi urca pe deal ce dacă poteca e ruptă

în stânga e căderea de ritm în dreapta o priveliște grozavă

ghici cine mă va ține de mână

peste mușuroiul cu înțepături poate nu va fi cazul

să abdic în opincile…

am găsit primăvara la fereastră

nu-mi știa adresa

orbecăia

noroc că s-a înțepat în strigătul meu

și a zărit oceanul care scotocea prin deșerturi

vești despre noi

eu împărțeam calendare pe la colțuri

un pictor din altă lume m-a privit trist

a bătătorit pământul cât să treacă prin sufletul meu

câteva tumbe colorate

și a râs

apoi a tăiat o bucată din primăvara sa

risipește-o dacă vrei

când l-am…

Pe ce poteci m-aștepți? Eu vin din vale,

Aduc cu mine tot ce-a mai rămas

Din lacrima troienelor regale

Și fac cu ele-n inimă popas.

Am strâns la piept și farurile mării,

Bogate sunt cu tine, îmi tot spun

Că nu-i nimic mai tandru-n gândul sării

Ca dragostea în valuri de nebun.

Am amețit urcând și încă-i vreme

S-ajung la tine peste munți târzii,

Am traversat ogorul de poeme,

Sunt călător prin…