dragostea e doar un gest prin care

trece liniştea înspre libertatea

de a iubi şi a fi iubit

cândva şi tata a iubit

ştiu bine asta

îmi plăcea să mă prefac că dorm şi

liniştea cobora peste patul meu

ca o umbrelă

era cald  în acea oră târzie

consumam vise

(simţeam fiecare parte din…

de la o vreme aud tropote

neliniştea creşte în mine

ca un bob

cerul văduvit de zboruri

zădărniceşte lumina

Dumnezeu priveşte-ngândurat

între noapte şi zi doar eu, -

ascunzătoarea perfectă a…

când m-am trezit Dumnezeu mă privea în ochi

ca pe un asasin

aş fi vrut să-i rostesc un gând şi

să mă lepăd de povara

cuvântului nerostit

însă cuvintele

se risipeau în mine

în rotocoale grele şi negre

ca un zbor izgonit de pe…

încerc să înţeleg de ce 

se pleacă mereu  

în ziua în care Dumnezeu

coboară printre oameni şi plânge

e singura dată când oamenii

se adună în cerc

sub lumina unei lumânări

şi nu spun nimic

cineva le umblă prin suflet

şi-n aceeaşi…

cerul se topeşte în mine 

ca un fulg

mă descompun în trup de îndrăgostit

liniştea îmbracă imagini

văd casa în care

am copilărit

o mângâi din priviri

şi aştept

mama trebuia să iasă în prag

să mă cheme la masă apoi

să-şi răsfire degetele

prin păru-mi cârlionţat

dar...

tristeţea îmi torturează privirea

mă uit la buruienile…

am pus totul deoparte

somnul munca libertatea

ipocrizia şi femeia



stau nemişcat şi fac infuzie

cu aromă de cer



poate puţin dezamăgit

că n-am oprit un strop

de înţelepciune



cât să mai pot…

zgomotul din lăuntrul meu
vibrează la suprafaţă
ca un vulcan
vine din adânc
tinzând
să-mi acopere fiinţa

şi fiindcă ştiu să iubesc
respir din
frumuseţea celorlalte lucruri

nici nu ştiu de câte ori
am adormit în poala bunicii
ultima dată
am avut impresia că
oamenii mari nu mor niciodată
şi că bătrâneţea e doar un loc
din care
dezertează îngerii

repet întruna asta
şi mă gândesc
la cei care au inventat ziua de post

nu are asemănare şi

nici formă

nu moare

dar are

trecut prezent şi viitor

înlăuntrul unui punct

desăvârşit

urmează propriile mişcări

nedespărţit de sine

devine artera

prin care

curge viaţa

spre alte simţuri…

am o amantă

cândva semănam perfect

Dumnezeu ştie asta

mereu coboram unul în celălalt

şi cu delicateţea unui copil făceam dragoste

sub cămaşa din cânepă ţesută de bunica

îmi ascundeam mâinile

ca un gest

îngenuncheam şi spuneam

Tatăl…

limba de clopot
sprijinită-n păianjen -
case-n ruină

cerul a îngenuncheat în fântâna

de la casa bunicilor

liniştea se încolăceşte peste

chipul uitat sub icoană

îmi pipăi obrajii

de jur împrejur

nicio dorinţă

doar iedera

urcată

peste…

mai rece decât iarna privirea ta

mă înghesuie între corzi

la nevoie ştiu că mă vei ucide

şi vei reinventa plânsul



crede-mă

în tot nesomnul acesta

îmi îmbrăţişez trupul şi număr plecările

în care am murit puţin câte puţin

zi de zi

trec peste iluzii

desenez pe coapsa ta

linii şi puncte

ca un pictor fără mâini

inventez imagini...





ştiu că nu îţi pasă

privirile lipite de geam

acoperă drumul cu ploi…

tata a murit într-o noapte de joi spre vineri

aerul greu amplifica teama

sub cerul atât de rece şi negru

se prăvălea ca un bulgăre lumina

adâncind disperarea

undeva s-a produs o greşeală

copilul din mine nu înţelegea de ce

toţi oamenii îmbrăcaţi în…

corpul meu e un templu în care intru

la câteva zile distanţă

ninge cu furie

frigul se zvârcoleşte

sub anotimp

umbre şi scâncet de bob

o lumânare ghemuieşte liniştea

într-un colţ

un copil o strigă pe mama

timpul sculptează pe…

într-o bună zi vei coborî

de pe linia orizontului

şi vei trece malul

toate întâmplările vor fi

numai ale tale

tu ştii asta

bătăile de clopot

vor deschide poarta

drumul va fi lung dar

nu atât de…

undeva la ora asta se moare spune poetul

îndrăgostiţii împart sentimentul în doi

undeva la ora asta se naşte un copil

pe care Dumnezeu îl va legăna

pe o aşchie de lumină



toate lucrurile astea există

însă tristeţea pe care o împart la unul

sfredeleşte…