Între mine și cer e o umbră

[teodor dume]

nici nu ştiu dacă numele meu e teodor dume

şi dacă stăpânul celui însemnat de Dumnezeu e

moartea într-un capăt şi viaţa în celălalt

uneori prins între cele două linişti

îmi lipesc urechea de marginea pământului

şi vorbesc cu tata în prezenţa căruia

am învăţat să iubesc să sufăr

şi să aprind prima lumânare

ţin minte cum am sărutat-o pe mama

şi m-am rugat lui Dumnezeu

să se joace cu mine

eram devorat de frică şi de

întunericul decupat

din veşmintele lui tata

prins în acest sentiment ciudat

am ucis o lacrimă

am strigat şi

moartea s-a zgâit la mine

ca la o pradă

nici nu ştiu dacă sunt fericit sau trist

ştiu doar că nu-mi aparţin

am privirile amputate şi oscilez

între cer şi o umbră leneşă

aş putea să mă prefac într-un băiat care iubea

sau într-o altă prezenţă în care numele

nici că ar conta

numai că

între mine şi cer există o legătură

care defineşte viaţa şi moartea

şi totul sfârşeşte cu un alt anotimp

[Mihaela Popa]

introspectiv, pătrunzător, emoţionant

mă-nclin!

[Chris]

apasator, trist, frumos...

[Sofia Sincă]

Tematica artistică creează un univers de mare forță sugestivă între cei se sunt și cei ce nu mai sunt, autorul apelând la tehnici aluzive si asociative între realitate, simțuri și amintiri, încercând decorpolarizarea.

Scris de o pană consacrată.

Cu deosebită admirație,

Sofi

[Vasilisia Lazăr]

V-am mai spus. Ori de câte ori vă citesc, mă copleșește tristețea și, alături de aprecieri, las și câte o lacrimă. Considerație!

[Valeria Merca]

Emoționant! Un poem care cucerește cititorul prin tema propusă și măreția mesajului poetic. 

Admirație, stimate poet!

[Tudor Cicu]

„…numai că

între mine şi cer există o legătură

care defineşte viaţa şi moartea

şi totul sfârşeşte cu un alt anotimp”

... Și noi rămânem în eternitatea întrebării, fie în exaltarea mirării, pentru că la Teodor Dume toate se sfârșesc în cuvântul care ne spune că poezia e un concentrat emoțional, ca un fulger alcătuit din cuvinte și în a cărui faustică alchimie tocmai am intrat. Am citit un poem care reorganizează lumea poetului, dinlăuntrul căreia îi caută un sens, fiindcă mai presus de cei care îl înțeleg sunt cei activi în receptarea simpatetică a sublimului în poezie. Prețuire!