lumea din mine o durere fără moarte

[teodor dume]

nu datorez nimănui nimic şi
nici nu ştiu dacă
ziua de la capătul săptămânii
e duminică sau luni şi că 
ar fi existat fără Dumnezeu
ştiu însă că-n fiecare zi
prin mine
trec Dumnezeii altor lumi
în care
moartea este doar una şi
se hrăneşte din sfârcuri de curcubeie
şi câteodată cu resturi de durere

în tot acest timp 
mă eliberez de puţinul din mine
şi alerg pe călcâiele goale înspre
biserica văruită în alb...

mi-e frică de-atâta linişte

în speranţa că o voi revedea pe mama
şi pentru că nu mai am timp
mă voi muta în dangătul din clopot

să nu vă îngrijoraţi
din mine va porni o altă zi

[Vasilisia Lazăr (da Coza)]

Superb!

Nu cred să fi exitat poet care să nu fi scris despre neliniștile, și uneori spaimele, care preced trecerea în neființă. Teodor Dume, aleargă spre biserica văruită în alb desculț. Putere îi dă speranța că își va revedea mama. Totuși, îl înspăimântă atâta liniște...

Prețuire,

[teodor dume]

ana ardeleanu,

mulţumesc frumos pentru recitire şi revenirea în pagina mea

[teodor dume]

dofia sincă,

da, este un text  pe linia mesajelor pe care deseori le invoc.

mulţumesc mult,

[teodor dume]

ion lazăr da coza,

o bucurie de suflet această trecere şi semnul lăsat.

multă stimă şi consideraţie,

[teodor dume]

gabriela grădinariu,

mulţumesc pentru modul în care s-a lecturat şi a fost receptat mesajul

cu sinceritate,

[Ana Ardeleanu]

Iarăşi încântată de lectura unui poem valoros!

[Sofia Sincă]

Pe tema treceri dincolo, un nou poem. Este un mesaj care vă preocupă destul de mult, deşi ne află aici, deocamdată. Dar gusturile nu se discută.

Am citit cu plăcere, Sofy!

[Ion Lazăr da Coza]

O poezie pură, ca o biserică văruită în alb, pentru care mulțumim.

da Coza

[Gabriela Grădinariu]

 Neliniște metafizică din care se  naște un monolog tragic , dominat de ideea trecerii inevitabile spre neant. Toată prețuirea pentru maxima concentrare a mesajului poetic!