Nu mi-am ales bine evul în care m-am născut;

oamenii-cal atârnau spânzuraţi

în gardurile cu sârmă ghimpată.

Am rămas eu, singurul dintre cei singuri,

ultimul om-cal cu braţe în formă de cruce,

uscăţiv, cu miros de pământ,

rătăcit printre mumiile din argilă

ale unui oraş canceros.

La sfârşit, totul s-a prăbuşit pe o mare de oase,

distorsionând timpul în apocalipse toride.

M-am reinventat un ev mai…

Strânge-mi zilele, dacă au mai rămas

între palmele tale, Cerşetorule!

Vezi cum se scurg pe cadranul ceasului

orele de iad ale morţii,

contopind nefiresc, atât de nefiresc,

oasele soldatului de pământ.

Doar cuiul mai stoarce o lacrimă sângelui,

atunci când eu, osânditul tuturor copacilor,

al tuturor florilor, al tuturor frunzelor, al tuturor...

mă îmbăt cu sărutul de iudă.

Miroase încă a mir şi a lemn amărui

de la…

La parter locuieşte Dumnezeu,

stă cu mâinile împreunate pentru rugăciune,

de gât are agăţată o bucată de carton pe care scrie:

„Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa!”;

întotdeauna îi salută pe cei ce intră,

niciodată nu le zâmbeşte,

îi priveşte lung, molcom...

din când în când îşi aprinde luleaua de lut,

scoţând rotocoale de fum precum indienii,

(da, da, indienii de odinioară);

ochii îi sunt lipiţi cu pietricele de pe…

                                lui John Brânzaru*

Tataie John, eşti un buric!

Eşti pamfletarul ombilic

Ce urli tare-n bătătură

Al tău pamflet, o murătură!

Edulcorând un vers pitic,

Tataia John, puţin peltic,

Mai vrea, din când în când defel,

Să tragă, Doamne, un rondel.

*   *   *

„Neputincios?” se-ntreabă el.

Îşi freacă-ncet morcovu' chel,

(Tataia John e…

„Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate,

că aceia se vor sătura.”  (Matei 5.6)

Am fost copii şi vom mai fi odată,           

Cu piepturi dezgolite-n plină iarnă,

Cămaşa morţii moartea s-o aştearnă,

Pe cruci de rai valahe, sângerată.

Am fost copii striviţi de propriul sânge,

Strămoşii dintre morţi ne strigă: „Apă!”

În cimitire oasele-şi adapă,

Ţărână-i…

Rugină e scrumul, de cuvinte m-ascund;                  

Cu palmele-n geruri, abisal şi profund,               

Te cerne o noapte - o privesc infinit -

Mă-nchipui cu tine în albastru cernit.

Doar cumpene, ape... au rănit un copac,

O mână de lujeri încrustată-n opac;

Te plâng anotimpuri pe un melos de nai,

Închide-te-n mine... 

De niciunde-mi şopteai...

Tu, piatră, ucide amoralul din noi;

Şi focul se…