În ultimii zece ani am avut doar trei vise:

Chemarea, Suspinul și Regăsirea, descătușate, dezlănțuite

Venite să doară, promise de Cel Ce Veghează...

Și zorii se întristează în lipsa creației.

Toate trei într-o singură noapte

Trei șoapte apăsate, poruncitoare

Într-o săptămână care mulțumea timpului

Pentru nerăbdarea cu care-și scutură clipele

De pe aripele obosite de așteptarea creației.

Chemarea

În primul vis, Cel Ce Veghează se-asează…

Atunci s-au hotărât pietrele să tacă...

Pașii noștri călcau tot mai nehotărât

Pe un pământ care tremura lăcrimând pe sub stânci

De unde nimeni nu-și putea potoli setea.

Ne ridicam brațele spre un cer fără nume

Strigând numele celor nenăscuți.

Și am deschis Cartea Amintirilor,

A trăirilor ce și-au cunoscut trupurile,

Gurile ce dezlegau tăcerile, plăcerile,

Vorbele ce nășteau ecou peste generații,

Ecoul lui VREAU, șoapta lui POT,

Un tot…

Seara trecută tremurai la telefon

Supărat că anul acesta

Ți-au fost furate două săptămâni

De toamnă lăsându-ți anotimpul

Fără parfum și culoare.

Ți-am spus să mai numeri o dată

Zilele și să îți amintești

Ce vise te-au cucerit...

Căror nopți le-ai stat alături

Păzindu-le liniștea!?

Ai continuat să crezi

Că mai trebuie să aștepți

În mijlocul drumului

Îmbrățișările trecătorilor.

Îmi pare rău că îți spun...

De două…

Ţi-am doborât nevolnicia, Adame...

Cu o muşcătură de măr.

Acum simţi lumina cum îţi pătrunde

Trupul ce naşte frământări şi fiori

Răni şi trăiri ca-n nevăzuţi semizei

Acum poţi simţi şi tu durerea

Renaşterii mele în fiecare joc

De copii care imită glasul nevinovăţiei.

Mă bucur că pot fi sărutată

Sub fiecare pas, alergare spre mâine

De buzele pământului, buze de rouă...

Nouă sunt! Adevărata femeie care

A învăţat să plângă, îmbrăţişată…

De ce mi-e dor de pasul cândva

Rătăcit prin livezile Paradisului?

De ce simt gustul mărului pătat

De gânduri plimbate-n întuneric,

Muşcat sub privirile îngerilor

Parcă adormiţi în tranşeele dintre ceruri?

Aşa s-a născut culoarea păcatului

Între buzele tale ce şopteau amăgirea.

De ce mi-e dor de goliciunea trupului tău

Ce doar visul mi-l schiţează frânt

Noapte de noapte, ca o pedeapsă dulce

Pentru neascultare? Unde este jocul…