P.S.: Nu mai sunt Adam! -prima scrisoare-

[Dragnea Gabriel]

De ce mi-e dor de pasul cândva
Rătăcit prin livezile Paradisului?
De ce simt gustul mărului pătat
De gânduri plimbate-n întuneric,
Muşcat sub privirile îngerilor
Parcă adormiţi în tranşeele dintre ceruri?
Aşa s-a născut culoarea păcatului
Între buzele tale ce şopteau amăgirea.
De ce mi-e dor de goliciunea trupului tău
Ce doar visul mi-l schiţează frânt
Noapte de noapte, ca o pedeapsă dulce
Pentru neascultare? Unde este jocul
Privirilor de duminică-seara
Când puneam nume florilor
Şi coloram zborul umbrelor?
Îţi regăsesc mirarea în fiecare măr
Ce-l primesc de la vânzătorii de iluzii.
Aşa s-a născut culoarea păcatului
Între buzele tale ce şopteau amăgirea.
De ce am uitat de pasul cândva
Rătăcit prin livezile Paradisului?
Când ne vom mai scălda trupurile
În ploile verii sub flori de cireş?
Şi acum, când îţi scriu, încă mai culeg
Fărâme de regret şi cânturi de iertare.

P.S.: Vreau să uit mirosul tău de mere...
Şi cum am născut culoarea păcatului
Între buzele tale ce şopteau amăgirea.
Nu mai sunt Adam,
Ci doar o amintire
Rătăcită prin livezile Paradisului.

Gabriel Dragnea

[Chris]

Da, şi mie mi-a plăcut scrisoarea! :))

[gina zaharia]

Scrisoarea de început, poezia de început. Admiraţie!

[Sofia Sincă]

Scrisoarea lui Adam - Evei - prin amintiri ancestrale. Lirismul este la el acasă şi acţionează cu afectivitate, romantism şi sensibilitate.

Dar, îndreptată spre hilar, îmi vine să zic: Păi de ce Adam regreţi? Cine te-a pus să muşti din măr... ştiai că vei fi izgonit din paradis. :))

Bine ai venit în site-ul nostru! Sper să găseşti relaxarea dorită!

Sofy

[Gabriela Grădinariu]

Frumos, bun venit!

[Ion Lazăr da Coza]

O poezie curată, sinceră, bogată.

Încântat.

da Coza

[Vasilisia Lazăr]

Frumos! Mi-a plăcut.

Bun venit cu POEZIE, d-le Dragnea!