o dimineaţă galbenă se-nalţă…

în zâmbetul tău

se varsă marea

şi valul

se prelinge

sărutându-ţi talpa

materia

îmi cade pe retină

culori solare…

miros de grâu şi pietre

poartă marea

şi insule

la care timpul nu ajunge

noi,

ultimii nomazi

ajunşi la ţărm

prin nopţi exasperate

de nesomn

şi crini ucişi

în pieţe şi…

Un lup

flămând de lună

e poemul

de lună plină, luminând

păcate

şi nopţi înfierbântate

lup singuratic,

dornic

să muşte-n carnea cerului

adâncă şi albastră, taina

aduce-n sânge vuiet

şi înfloriri

rătăcitor,

lup fără somn

trezind cuvinte

din pietre,

oase

şi morminte

un vânător,

hrănit cu dor

şi cântec de…

iubirea noastră-i un delir albastru

de trupuri

ondulându-se ca valul,

de nopţi destrămate de ploi, de potop,

pline de ruguri fierbinţi

şi îngeri fără aripi

nopţi pline de otrava ta

şiroindu-mi în vene, în amintiri,

în viitor

plâns fără plâns pentru grădinile

de dincolo de mare

prin care n-am trecut

pentru frunzele care cad

cum cad cuvinte moarte pe ruine

umbra lor continuă să se-nfăşoare ca…

Iubirea noastră cu gust de mure

îşi caută drumul înapoi, spre casă

prin pădurea cu copaci de granit

copacii o strâng, o apasă

undeva, departe, cineva

ascute o coasă

ochii tăi au culoarea

unor iezere triste,

mâinile mele nu mai au decât vânt,

corbul bătrân ţipă: “atât”!

apele se închid peste ziua de mâine

aproape, aici,

doar tăcerea şi coasa!

avem un umăr fierbinte pentru lacrimile

corbilor

şi un umăr rece pe care nu mai are

cine să plângă

frăţia durerii

trage cerul în jos până pe fundul unei sticle de whisky

pe străzile duhnind a descompunere

François Villon pune, lunatic, aceeaşi întrebare

“ unde sunt zăpezile de altădată”

în anii aceştia care nu mai ştiu să ardă

sunt frumoase doar zilele în care furia

ne lasă să auzim curgerea sângelui

să ne…

Floarea-cadavru

dispare din Indonezia, dar

se reface aici, unde

cactuşii nu mai înfloresc decât noaptea

ascunzându-şi durerea

aici, unde

lumina e râncedă şi

cuvintele tac, sângerând

festin pentru vulturi pleşuvi

şi aerul, din ce în ce mai agresiv

miroase acru

aici, unde

tâmpla timpului zvâcneşte agonic şi

şerpi răsar pe ramuri fără frunze.

Într-o poiană prin…

cuprinde-mă cu braţe verzi de vară

poartă-mă-n dans la capătul iubirii

pe ţărm înalt, unde tăcerea şi nisipul

clădesc altar de jertfe viitoare

când obosim, ne-om arunca în mare

şi vom nunti albastru, legănaţi

de albatroşii veşnici şi curaţi

cuprinde-mă cu braţele de ploaie

poartă-mă-n dans pe drumuri albe,

către soare

când obosim, ne-om arunca-n fântâni

şi-nlănţuiţi, vom curge în adânc

cuprinde-mă cu…

zilnic un clopot

sună o cădere

copac şi om, îmbrăţişaţi,

se sting şi mor

curcubeul

e monocolor

femeile îşi lasă pantofii în asfaltul topit

merg mai departe desculţe

incendiul începe din tălpi

bărbaţii respiră cenuşă

fructele au gust de pietre

veştede precum carnea bătrânilor

ne potolim setea cu fiere

ninsorile

s-au mutat pe alte planete

şi împreună cu…