pulverizat

sub pielea universului

sunt om 

întind mâna

temător

aşez pe frunți

coroana cerului

zâmbeşte

iarna

sărbătorile

ajung acasă

înghețul aşteaptă

la uşă

prima oară

e linişte

există poveşti

dincolo de mine

mai crezi

iubirea şi răbdarea

rămân daruri

în lumea mea

zăpada

aşează darul inimii

calde priviri în ochi de copil

adorm …

mătasea te-nvaluie perfid; sufletul tău

parfum de crini ce-ţi bântuie tandreţea

adoarme-n toamne răsfrânte din sublim

acoperind ferestre de abisuri cu tristeţea

croită după taine, va curge cu-ntuneric

dantelă înşelătoare impresurându-ţi vrerea;

îmbracă-te cu atingeri durute-n neatingeri

purtate-n bucuria stingherelor himere

respiră în uitări ce-ngenunchează gânduri

trăieşte-n răsărituri căzute în apus

încrâncenat urcuş…

surprind albul degetelor devenind suflet

sărut cenuşa ploilor stoarse de pleoape

calc bătăile inimii cu paşii amintirii

ciobite adâncuri strălucesc pierdute, e noapte



depăn lumina agăţată de vise pierdute

ţes clipe îmbrăcând maluri oarbe ce plâng în tăceri

peste flori alerg, vântul usucă suspinul

nesfârşit e amurgul pe care uneori îl aleg



culori se împrăştie-n cântec de şoapte

cernute veşnic de sita…

 pulbere, anotimp frânt în cuvinte

 întâia dată pe buze noaptea coboară

 îmbrăţişând picături de lumină, fiori

 aprind în cântecul lebedei negre ninsoarea

 tresare în vis amprenta lipită de suflet

 la capătul mâinilor întinse stă doar plecarea

 eterna umbră ţese întuneric - capcană

 printre ruinele apusului de lacrimi dorm tăceri

 simt paşi în clipe ce nu ne aleg, îi învăţ,

 dor de vise ucise pătrunde prin gânduri

 sub…

  arse pe buze rămân cuvintele

  străine răsărituri curg pe tâmple

  într-o zi nisipul clipelor se va aşterne

  peste necuprinsul rătăcitului anotimp



  nemuritor e gândul sigilat în tăcerea inimii

  neadormite priviri prinde-n capcane de vise

  copaci eram, peste lume ne întindeam rădăcinile;

  transformaţi în umbre ascultam cum creşte tăcerea.



  împletim nădejdi în cuvinte, tremurăm gânduri

  închise…

străine umbre tremură în spatele degetelor

pereţii ascund anotimpuri târzii;

uitate prin dureri ce curg în vise secate

privirile îşi aştern culorile în vers



ard vise-n cuvinte, cenuşa e-n suflet

caut printre aparente nuanţe de gri

între alb şi negru cărarea e îngustă

printre ziduri ninge acum cu tăceri



în căuşul palmelor adun tresăriri sculptate

în forme de gând, desperecheate clipe

rătăcind seara…

uitat de vară, prea alb e dorul de soare

goliciunea gândului rătăcind depărtarea

înlăuntru îşi adună icoanele, în pumni

strâng noaptea ce priveşte în mine, ştiu... plâng

pe tâmple doare timpul, am vrut să uit

nenăscută a murit bucuria în lacrimi amare

într-o zi glasu-mi va arde zidul de la marginea lumii

prea târziu vor răsări dimineţile, secată vor găsi veşnicia

uneori strigătul va pătrunde prin vuietul vântului

atunci doar…

oră târzie; lipseşte un mâine

rămas agăţat de aripile ude

undeva la marginea orizontului

marea de linişte l-a aruncat

în apusul cuvintelor, tace.



întrebări, zâmbetul din oglindă

e tot ce ai, priviri reci

nasc pe frunte mărgăritare

clipe cern lumina lunii

adânc în ochii tăi, coboară



ţărm învelind misterios seara

puţinul e fereastra deschisă

în jocul vieţii oricât de veşnic doare…

în jocul clipelor

a rămas doar o lacrimă.

lângă sufletul călător, printre umbre 

aşez zâmbetul, îl îngrop, apoi

le acopăr cu zăpada oglinzii

rămân doar eu în faţa ultimului cuvânt



aştept, tăcerea lui răsfrântă

pe buze mă învaţă puterea

gândurilor niciodată spuse

împart strigătul la doi

dureros învăţ să mă sting

în sclipirea mută a ochilor



dincolo de noapte

mă aşteaptă liniştea…

  himere crescute-n cuvinte

  versurile ard 

  alungate în suflet, tăcute.

  privirea tulbură ceasul stelelor,

  drum deschis în târziu

  înţelesul se bea din cupe amare.



  călător, am construit

  cu zgomotul paşilor iluzii

  pierdute in puterea mâinilor

  zidindu-mă în momentele toamnei;

  adăpost pentru zâmbetul abandonat singur

  am înflorit tandru noaptea.



  orele aleargă,…

chemarea frunzelor, auzi?

vântul le destramă cuvintele

şi ele curg 

în singuratarea zării



ploi inundă veri

amintirea muşcă cu dinții toamnei

ruginiul inimii, e frig

lumina ochilor coboară în adâncul privirii



plec aşteptând

nesperat anotimp e gândul

respiră căldura inimii

din târziul rămas fără timp



ascult, desfrunzite şoapte

se sting în privirea lunii

rânduri de…

  sunt doar tăcerea

  decupată din

  perechea de aripi

  care îşi arde zborul 

  în necuprinsul inimii



  adâncul cerului

  din răsăritul privirii

  şi-a închis strălucirea

  în colţul unui anotimp

  nenăscut încă



  amurgul adoarme clipe;

  scriu în imagini

  alunecând în vise tăcute

  povestea picăturilor de rouă

  rătăcite cristale zidite în gând



  fragment de…

  la marginea zidului

  respirând gânduri,

  suflete desprinse

  din alcătuiri

  efemere de lut

  ard cuvinte

  pe altarul destinului.



  atingeri de tristeţi

  regăsite în

  sunetul clapelor

  alunecă pe

  ritm de note murind,

  în pustiul de lumină

  al palmelor calde.



  cândva,

  sub tremurul genelor

  vor locui copaci

  înfloriţi la

  capătul toamnei, …

  

  în camera goală,

  pereţii se ascund în spatele colţurilor

  unde respiră speranţa,

  umbră a nopţilor lungi

  de unde

  nu mai există plecare.

  cerul străin,

  e gheară

  rănind tăcerea

  florilor oarbe

  ce înfloresc

  îngropând vise

  sub tremurul inimii,

  şoaptă ce moare

  la marginea nopţii

  închizând

  zgomotul…

  Contur

  de palme

  risipit

  în degete albe

  suspendate

  de amintirea

  gândului,

  desenează

  ploaia sufletului

  murind

  sub veşmântul

  cuvintelor.



  Picătură

  în dimineţile

  paşilor desculţi

  căutăndu-şi calea 

  ating norii

  în zbor de clipe

  fără limite

  de albastru,

  pătrund în

 …

 vis rătăcind

 la hotarul

 cuvintelor

 nemărginire

 aşternută

 pe zidul

 tăcerii

 eu, pagina albă

 pe care literele 

 au culoarea

 răbdării

 scriu întristarea

 în veşnica rugăciune

 a ochilor,

 îngheţ în absenţe

 secundele

 separatelor ţărmuri, 

 pulberea stelelor

 oglndindu-se în paşii

 picurilor de ploaie,

 sărutul clipelor

 aşternut

 pe ninsoarea

 florilor de…