Din aval spre izvoare

[Mariana Suciu]

Motto: Spirit treaz în veșmânt de etern peregrin,
             poetu-i profetul dintre margini bizare
             de lume bolnavă ce rânjește-n declin;
             e râul ce curge din aval spre izvoare.

Cu ochii minții, reci, secătuiți de vise,
privești finalul trist, te-ntrebi de-ai vrea să mori,
sau ai murit demult... și-n gropi pe veci deschise
îți scrii doar epitaful, înveți cum să cobori.

Degeaba în vacarm să 'năbușești oftatul
încerci, cum e-n zadar (îndrăgostit de zbor)
aripi să vrei să-ți crești, când dur, de prea-înaltul
privirilor strivit, te stingi, banal, în dor.

Când totuși, prea puțini cu demnitate-și poartă
iubirea, în deșert să-ncerci să fii izvor
pentru-nsetați pierduți în blestemata soartă,
răcoritor liman, cuvânt izbăvitor,

îți pare-un dar divin ce te reinventează
și chiar de trupu-ți frânt nu poate drept să stea,
prin cuget te ridici și sufletu-ți vibrează,
iar crucea ce o porți nu îți mai pare grea.

Să speri în răsărit când te-nfrățești cu noaptea,
cu ochii larg deschiși prin iad să te strecori,
să curgi cu ploaia-n lut, să încolțești în cartea
ce pentru semeni fi-va pădure, freamăt, flori,

e tot ce azi mai vrei. E mult, puțin... îți pare
că ești o apă vie ce-n pagini șerpuiești,
te sorb pribegii triști, la cumpeni, cu mirare
că le-nflorești privirea pe malul din povești.

[Mariana Suciu]

Vă mulțumesc, d-na Ada Nemescu! Din suflet vă mulțumesc! Pentru că mai citiți ceea ce am scris. Și pentru că vă place. Reușesc foarte rar să mai scriu... Aproape deloc, din păcate... În seara aceasta mi-ați făcut o mare bucurie. Mi-ați amintit de sufletul meu. Mulțumesc încă o dată, cu drag!

[Ada Nemescu]

*Să speri în răsărit când te-nfrățești cu noaptea,
cu ochii larg deschiși prin iad să te strecori,
să curgi cu ploaia-n lut, să încolțești în cartea
ce pentru semeni fi-va pădure, freamăt, flori,*

versuri de o stranie frumusețe și adevăr! Sunt copleșită, plec de aici încărcată de frumos,

aDa

[Mariana Suciu]

Le mulțumesc frumos pentru semnul de lectură și apreciere, d-lui Eftimie Gheorghe, d-lui Dincă Valerian!

[Mariana Suciu]

Vă mulțumesc, d-na Vasilisia!
Cu stimă, M

[Vasilisia Lazăr]

Minunată rețetă! Ca și versurile tale, Mariana.

[Mariana Suciu]

Mulțumesc, dragă Angelina!

[Mariana Suciu]

Vă mulțumesc pentru cuvintele frumoase, d-na Valeria Merca! Prețuire,

[Mariana Suciu]

Mă bucură popasul d-voastră pe modesta-mi pagină, d-na Carmen Popescu! Vă mulțumesc frumos pentru comentariu și apreciere!
Cu stimă, Mariana

[Mariana Suciu]

Să ne întoarcem la izvorul sinelui nostru, să regăsim compasiunea, empatia, frumusețea simplității ce cu greu mai reușește să supraviețuiască. Da, cred că ar fi bine! Să dăruiesc din suflet fărâma de lumină... acest lucru l-am dorit. Tristețe? Da... poate... Dar mai bine o tristețe născătoare de frumos decât o fericire afișată pe o figură rece, imaculată...
D-na Sofia, m-a copleșit comentariul dumneavoastră... Vă mulțumesc din suflet!

[Mariana Suciu]

Vă mulțumesc, Chris!
Prețuire,