zăvor peste suflet

[Mariana Suciu]

  arse pe buze rămân cuvintele
  străine răsărituri curg pe tâmple
  într-o zi nisipul clipelor se va aşterne
  peste necuprinsul rătăcitului anotimp

  nemuritor e gândul sigilat în tăcerea inimii
  neadormite priviri prinde-n capcane de vise
  copaci eram, peste lume ne întindeam rădăcinile;
  transformaţi în umbre ascultam cum creşte tăcerea.

  împletim nădejdi în cuvinte, tremurăm gânduri
  închise rămân, zăvorul e tras peste suflet
  înconjurat de-ndoieli sub palme plânge izvorul
  tristeţii îi şopteşti, fara de sens, te-ascultă

  pribege fiinţe, ofrande în tăcute destine
  pe chipuri adevărul e liber, îl ascundem sub zâmbet.
  înserări ne coboară-n uitare, drumuri ne-aşteaptă...
  cu ochi închişi mă sărută de-adio, lacrima ta.

[Mariana Suciu]

Mă onoraţi prin aceste cuvinte, d-le da  Coza. Vă mulţumesc pentru apreciere.

Drag, Mariana.

[Mariana Suciu]

Mulţumesc d-na Augusta Cristina Călin.

[Ion Lazăr da Coza]

Avem o reușită poezie în vers alb (poezie fără ritm și rimă, dar care păstrează oarecum lungimea versurilor), care diferă de poezia în vers liber (caracterizată prin oarece muzicalitate interioară).

Felicitări!

da Coza

[Chris]

frumos, mi-au plăcut mai ales strofele 2, 3 :))

[Mariana Suciu]

Ştiu d-na Sofia că versurile mele transmit tristeţe, mai mult decât orice altceva. Din păcate nu pot altfel. Se scriu "singure". Sunt sigură că aveţi dreptate când spuneţi că această grafică nu respectă anumite reguli, pentru că o spuneţi în cunoştinţă de cauză. O să fiu sinceră şi o să va spun că eu, din păcate, nu cunosc aceste reguli şi de aceea poate de multe ori greşesc.

În legătură cu versul la care faceţi referire, în viziunea mea, el ar fi trebuit perceput cam aşa: " gândul sigilat în tăcerea inimii, prinde în capcane de vise neadormite priviri"

Dragă trecerea d-voastră d-na Sofia şi mulţumiri pentru sfaturi.

[Mariana Suciu]

Mă bucur că vă plac versurile mele, d-n Mihaela Popa. Cuvintele d-voastră sunt nepreţuite pentru mine pentru că mă ajută să merg mai departe.

Drag, Mariana.

[Mariana Suciu]

Îţi mulţumesc Angelina, pentru că întotdeauna încerci să apreciezi partea frumoasă a versurilor mele. Ştiu că ele sunt încă departe de ceea ce înseamnă adevărata  poezie. Te îmbrăţişez cu drag, Mariana.

[Sofia Sincă]

Apăsat, apăsător, foarte trist. Mi se pare cam mult în felul în care ai scris. Este ca şi când ai impresia că nu te poţi face înţeleasă. Nu trebuie într-un poem toate ideile, toate cuvintele din lume... Şi apoi grafica aceasta nu prea o înţeleg, de fapt nu prea o înghit. Desigur, doar părerea mea. Nu este nici clasică nici neclasică, nu respectă nici un fel de ritm nu mai zic de rimă, dar e scrisă în modul clasic.

''neadormite priviri prinde-n capcane de vise - neadormite priviri se prind în capcane de vise''

Oricum apreciez faptul că reuşeştă să-ţi scrii gândurile în metafore frumoase. Trebuie să lucrezi acum la fineţea versului!

Sofy

[Nădejde Angelina]

 împletim nădejdi în cuvinte, tremurăm gânduri
  închise rămân, zăvorul e tras peste suflet
  înconjurat de-ndoieli sub palme plânge izvorul
  tristeţii îi şopteşti, fara de sens, te-ascultă

Frumos! Felicitări!