Magul bate cu toiagul în stâncă

Şi a ţâşnit cuvântul de acolo

Cuvântul a ţâşnit

Nu apa

Nu focul

Cuvântul auzit întâia oară de noi

Şi pe care l-am uitat

Înainte de a-l auzi

Apoi şi-a lepădat sandalele prafuite

Lângă poem

A deschis cartea

Şi-a umezit degetul arătător cu salivă şi a început

Să citească

Auzindu-l vulturul se opreşte din plutire

Şi îi tine umbră

Turnul tăcerii i se zvârcolea sub pleoape

Ochii…

Despre timp,

numai de bine, îmi spui..

Continuă curgerea prin noi

Timp de viaţă prins în crucea bolţii

Într-un cui

Timp de moarte noroiat şuvoi

Trecem greu

Luntraşi prin el mereu

Timp minciună

Doar un rid pe frunte

Clipa sună

Cine să o-nfrunte ?

Timpul nostru ne ucide-ncet

Şi pe mine

Şi pe tine-ntr-un sonet

Doi luntraşi în luntrea putrezită

Obosiţi

Pe-o clipă obosită

Despre noi

Numai de bine,…

De-ţi scriu mereu poeme triste,

Nu-i că sunt trist; e departarea…

Departe tu, departe marea,

Aşa că-ţi scriu poeme triste…

De-ţi tot cerşesc câte-o privire,

Nu-i că sunt lacom; sunt departe…

Cinci mări ? o mare ne desparte?

Sau doza de nefericire…

De îndrăznesc să-ti spun pe nume,

Nu-i ca s-arăt că eşti crezută…

Ca tine nu-i nimic pe lume!

Când regăsită, când pierdută…

De-ţi scriu mereu poeme triste,

E că şi nopţile mi-s…

Cumplit răgaz al oştilor cereşti

Când stau să-i numere pe noi, cei încă vii

Aşa puţini, şi-ascunşi printre stihii

Pierzându-ne din gură-n gură

Ca poveşti

De adormit şi ielele, şi dansul lor

Cu talpa jupuită de tărână

Voi serafimi, din şase-aripi câte-aveţi

Mirosul greu de foc să vă rămână

Şi morţii vii vă bată în fereşti

Cuie de foc şi lacrime de jar

Din colţ de lună, uite cum zâmbeşti

Sub hârca…

Distanţa dintre mine şi tine

Este mult mai mică decât distanţa

Dintre minele meu şi sinele tău

E ca şi distanţa dintre zborul penei

Căzute

Din aripa de pescăruş şi purtată de vânt

Spre albul norului şi nu

Spre maroniul fluviului

De la pasăre la cer dar nu de la

Pământ la pasăre…

Unde se ascunde inima ta când gândurile

Nu îţi sunt către mine ?

Cumva e pe undeva pe topoganul spiralei

În mountain rousse-ul…

Nimicul nu se naşte din nimic – îţi spun în timp ce îţi muşc buza de sus

Scânceşti

Spui că dooaaare

Dar nu vrei să recunoşti nimic

În timpul ăsta încep să ţi se strice lucrurile în casă

Maşina de spălat îşi pierde rulmenţii

Centrala trece pe avarie

Iar în prim plan apare butonul roşu !

Tu îţi trimiţi copilul la o vecină de vis-à-vis

Că la ea e cald

Şi îmi citeşti un mail proaspăt primit

Speri că aşa lucrurile din casă

Vor reveni…

iar în cerc,

tot incerc,

sa exprim

numar prim...

şi închis

tot am zis,

ce-i de zis.

cercul strâns,

dă în

plâns,

mă sufoc...

nu-i un joc!

nu-i deloc...

şi in loc

de ghioc,

naştem şui

mii de pui,

îi încerc

într-un cerc,

cerc sau ţarc,

să-i inţarc,

să-i închid

într-un zid,

să nu spun

la niciun,

că e bun,

sau nebun.

cerc trecut,

întrecut,

şarpe…

un semn pe dos,

din ceas întors,

un pas ratat

şi înhibat...

m-am încuiat,

nu te mai cat...!

oare-i păcat?

de-mi dai ca semn,

un chip de lemn,

un chip cioplit

şi lăcuit,

să înţeleg

şi să dezleg,

şi nelegatul

şi alungatul...

iar încuiatul

ne-apăratul,

cu ochi de fiară,

din ochi să-ţi piară!

să-ţi pară piatră,

căzută-n vatră,

din el ,ivit,

un chip cioplit,

nelăcuit,…

Mai ţii minte condamnatul cu un buchet de romaniţe

În mână ?

Cel care i-a dat florile

Călăului?

A făcut atunci multă vâlvă

Cu gestul lui…

Amintirea lui s-a stins

Oare chiar a existat ?

Gerul e la fel de tăios ca atunci

Numai că decorul s-a schimbat puţin

Rochia spânzurătorii s-a îngălbenit de vreme

Putrezită puţin pe la cusături

Călăul a murit într-un accident

În timpul unui vals…

A călcat pe un ciob de sunet şi i-a…

Călăul a petrecut stelele cu privirea,

a tras de coamă

Pegasul cerului nordic

Şi s-a trezit îngheţat.

Apoi

n-a mai văzut eşafodul ca pe o sală de dans

unde el singur jubila

fără să greşească paşii

(despre condamnaţi se spune că sunt

Ai naibii de stângaci cu

Buchetul lor de romaniţe în mână )

-dansaţi ?

Îi spuse spânzurătorii care tocmai îşi îmbrăcase

Rochia de mireasă

-dansaţi ?

O întrebă şi pe…

Mă mai auzi?

Sunt tot eu

cel care aduce ploile în cartier

aşa îmi spuneai

iubiii !

tu dezlegi ploaia în inimile tuturor gospodinelor

cuvintele tale răscolesc deşerturile

transformându-le în fântâni

din care nimeni nu mai poate bea.

doar tu…

pe câmpul lui marte jocurile devin realitate

gladiatorul urmăreşte încordat

degetul mare al imperatorului

În dreptul inimii

Simte

Apăsarea vârfului de sabie

Viaţa lui…

Cândva noi devenea o închisoare
Cerc înzidit prin care nici aerul
Nici lumina
Nu pătrundeau
Doar tu şi eu
Aceiaşi
Indiferent de ziua din calendar
Înghesuiţi
Sufocaţi unul de celălalt

Zid în ruină
Noi
Azi nu
Dar nici lumina nici aerul
Nu sunt
Cine a spart zidul şi cine
Ascunde luminile ?

Cercul devine linie
De o parte a ei tu
Iar eu
Nicăieri…

şi ea e marea...
cu bolovanii ei lichefiaţi sub forma valurilor
pe spinarea delfinilor
prelinsa lumină verzuie
vertical pe sânii tăi de copil

şi ea e marea...
picatura de lacrimă căzută
din colţul de ochi al zeului
peste pietrele încinse de neputinţa cuvântului

ştii?
la mine în minte mare se scrie aşa :
p o e z i e...

În lacul morii încă mai aud
Cum sparge luna picurii de apă
Tablou cu iarnă şi cu stele nud
Şi lacul morii care-n maluri sapă

Nu iele sunt în tăul de la moară
Cuvinte sunt dar nu le mai pot prinde
Mă amăgesc apar ca să dispară
Cuvinte iele cum pot ele vinde

În lacul morii încă se mai scaldă
Deşi e noapte tot le mai aud
Ielele mele cu minciuni pe buze
Tablou cu iarnă şi cu stele nud

Eu îţi pun sub pomul de crăciun

Clipa

Tu îmi pui în inimă îndoiala

Eu aduc patru anotimpuri

Drept globuri

Şi un suflet în locul steluţei din

Vârful bradului

Tu ronţăi

o turtă dulce în formă de inimă

Şi îmi spui că anul ăsta nu vrei să fii

Moş Crăciun

Eu mă supăr

Tu îmi întorci spatele

(cum faci mereu când te superi )

Şi îţi exilezi cuvintele prin siberiile îngheţate

Eu îmi iau sufletul din pomul de iarnă…

Degetele mele văd doar păsările
Le simt despicând
Aerul încălzit de lumina ta
Eşti în toate liniile care repetă zborul
Aşa te văd degetele mele
Ochii însă
Ochii se înşeală
Pentru ei
Tu nu eşti decât femeie
Aerul din jurul tău
s-a rarefiat
zbori sau pluteşti
ochii mei se înşeală
dar eu
văd cu degetele…

Râzi aşa cum o facem de când am descoperit

Mersul biped

Nu ştii de ce o faci dar o faci

Pentru că ştii ca îmi face plăcere să te văd

Cum râzi

Luminată din interior

Peştera îl adăposteşte

Pe el

Magul căruia i-au crescut pietrele în sprincene

Sau invers

Cine mai sta să observe de unde cresc pietrele

Atunci când întâlneşte un mag ?

Scrie cu fum

Adânc scrie în pereţii de calcar mucegăit

Aici locuieşte Magul

Nu-l…

Eu nu mai cer luminii tot lumină

Esenţei nu-i adaug un cuvânt

Nu caut diamantele în tină

Şi nici pumnal în spate nu-ţi împlânt

Nu mai cârpesc la inimi sfâşiate

Nu pun atele aripii de flutur

Lumina ta nu mă mai dă pe spate

Pot şi din întuneric să mă bucur

Mă-ntorc la pescăruşii mei pe fluviu

Chiar de sunt trişti măcar îi simt cu mine

Te-am prăpădit cu marele diluviu

Mă-mbarc pe Arcă dacă mă mai ţine

Şi car cu fluviul…

Hai să mai facem din când în când ordine

Printre cuvinte

E punctul zero pe cerc

Nimic în urmă nimic după

Doar punctul

Pe care stăm cocoţaţi amândoi în ciuda legilor matematicii

Hai să facem ordine printre cuvinte şi de-om găsi

Pe acolo şi nişte sentimente

Să le scuturăm şi pe ele de praf şi să spunem apoi

Tu nu mă mai iubesti

Iubiiiiiiiiiiiiiii

(priveşte înainte – îmi spui –primul cuvânt care imi trece prin minte

Eşti tu

In…

Înc-un an, înc-un

Timpul trece avan

Înc-un an iar un an

Strâng secunde-n colan

Înc-un pic, înc-un pic

Să nu pierdem  nimic

Nu-i nimic dacă-ti zic

Sau nu zic! Să nu stric…

Doar un ceas a rămas

Îmi strig umbra, n-am glas

mai trăim doar un ceas

avansăm înc-un pas.

An din nou rătăcit

Ne lipseşti, n-ai venit

Doar pe ceasul din hol

Îţi expui timpul gol

Circul a început

O secund-a căzut

Dintr-un ceas…