Adâncit

în fundul capului

cu pupilele şterse

în colţul pleoapelor,

contemplând dormind

cu întreaga substanţă a fiinţei,

când teama

se transforma în nerăbdare,

se aşternu tăcerea

ce se scurge

în palma umedă

spre trofeul suspendat…

lumina.

Lumina verzuie

a amurgului

tulbura

voluptoasa plăcere

a gândurilor

din umbrele întunericului,

şovăia

între teama

şi ura abisală

când aburii serii

se înălţau.

Emoţia părăsea

profilul uscat

tors monoton.

Într-un soi de voluptate,

intra pe vârfuri privind

cu o imensă mirare,

scoţând ţipete scurte

din inima zbuciumată-n

limpezimea unei senzaţii

în lumina… focului ce arde.

Târşind

printre detalii

imaginea tulbure

din adâncuri,

înecat în ceaţă

de vagi conversaţii

într-o înlănţuire

întâmplătoare

ce arunca

umbre lungi,

se aşeza

cu gesturi obosite

privind cerul

printre degete.

În timpul ce trecea,

vântul şuiera

zburdând indiferent

prin vâltoarea

dezamăgirilor vieţii.

Idei vagi

sub lumina crudă.

Licăririle amurgului

aruncau dâre

de lumini colorate

picotind

la marginea apei

în tonuri… cărămizii.

Mistuindu-se

încet,

căzut

pe gânduri,

ochii păreau

că se ridică

spre tâmple.

Cu bărbia

proptită în mâini,

urmărea cu gândul

lovindu-se de vânt,

viaţa clocotitoare

separată …în bucăţi.

Cu faţa bătută de vânturi,

privea cum cade ploaia

visând printre rânduri.

Într-o cadenţă inegală

zumzăind în urechi

cu o voce molatică,

din întunericul adânc

ecoul paşilor

învăluit de pâlcuri

de gânduri rare,

adulmeca aerul …umed.

Timid,

gândul rătăcea

prin cotloanele sufletului

la întâmplare.

Trăirile

intraseră în rutină

cercetând

aerul melancolic

profilat pe fondul auriu

al răcorii sărate

de capriciile… vieţii.

Ameţit uşor

de melancolia mistică,

auzeam

cum zbârnâiau coardele

claviaturii inimii.

Când şi când

pierdeam

privirea în adâncuri,

zâmbeam tăcut

la discuţiile plate

din lamentaţiile sonore

ce-şi ascundeau tristeţea

mângâind puful de pe obraji.

Puteam auzi frânturi

din tăcerea mohorâtă a…(ne)vieţii.

Într-o singurătate suportabilă

cu privirea adumbrită de plictis,

ziua se strecura…

Ascuns în străfunduri

cu voce înceată,

strop cu strop

se rostogoli în note izolate

sub ploaia de gânduri

rămânând nemişcat, cu ochii plecaţi,

scârbit de lume

ascunzând orgoliul

într-un stoicism discret

de amorţeală

din nuanţa tristă a cerului

cu o îndrăzneală plină de…

De un simplism demodat

într-un aer plictisit,

zâmbetul atârna nesigur,

o provocare permanentă

a umbrei mişcătoare a gândurilor

din ultimul refugiu

al unei plăceri sălbatice.

În tremurul undelor

cu faţa întoarsă spre întunericul dinăuntru

şi lanţuri făurite de obişnuinţă

de-o minte goală şi îngrozitoare

într-o lumină descrescândă

trebuie să-mi amintesc… să respir.

Se desena lumina

de-a lungul leneşelor

fâlfâiri de aripi

din întunericul nopţii

înnegrite de vreme

într-o linişte plină,

zumzăind umbra

glasurilor din aburul

respiraţiei… stelelor.

Floarea singurătăţii

într-un amestec

de cuvinte plate

tremurând în adăpostul ei

de pământ,

zăcând într-un extaz

de nemişcare

cu ochii

rătăcind timid,

adumbrea

marginea drumului

gâlgâind … gândurile.

După o meditaţie sumbră

într-o dimineaţă ceţoasă,

cerşind dispreţul

unor sentimente sălbatice,

au picat lacrimile

punând obrajii aprinşi

în poala soarelui

cu umbrele şi lumina

ce-n zbor

se succedau rapid

cu înseninări de-o clipă.

Mergând

în pas legănat

la voia întâmplării

pe un drum desfundat,

c’un fel de vagă amintire,

gândurile curgeau ca nişte fluvii

prin umbra ce se alungea

pe la colţuri de stradă

cu moartea în suflet.

Rostea cuvintele

pe un ton mai ridicat

în clipa cea mai tăcută

a nopţii.

Şi-a aprins o…

Învăluit în umbră

cu mâinile proptite

pe genunchii

picioarelor goale

ce loveau cu putere

pământul,

cu gura larg deschisă,

scotea un sunet strident

răscolind,

răsturnând,

zdrobind,

doborând

notele ascuţite

ale cuvintelor…

Se năpusteau una peste…