Cu o sclipire fugară

din privirea fixă,

păstrase acelaşi surâs

mişcându-şi buzele

în faţa  meandrelor vieţii.

Schiţase un zâmbet...

În subita linişte de afară,

cu un surâs vag pe buze

rămânea premeditat nemişcat.

După câteva minute

de aparentă indiferenţă,

împietrit, preţ de o clipă

lăsase să-i scape din mână

invadând totul

întunericul şi tăcerea.

Conturat într-o deschidere îngustă

printre pleoape,

întredeschidea ochii

supus unei mişcări lente.

Lăsa impresia că aţipeşte…

Cu gândul

de a se pierde,

faţă în faţă

cu durerea lui surprinsă,

umbla fără ţintă

incapabil să gândească

în liniştea aparentă

a vorbelor.

Pe o margine a realităţii,

trezit din adâncuri,

se descoperea în sfârşit

privind

cu o curiozitate neascunsă,

buzele ce se jucau

cu un surâs neterminat

în mângâierile timide

să întârzie clipa

într-un fel de…

Cu un semn

de nelinişte în încercări

brutale de siluire

de a înfrânge piedici,

îl măgulea

stăruinţa aprigă

a cuvintelor lunecătoare

pe care le lăsa să treacă

schimbând

şirul gândurilor

libertăţii de a trăi.

Sub lumina

ce cădea

oblic din spate,

într-o linişte

nefiresc de adâncă,

cu fruntea umbrită

se vedea nud, schematic.

Într-o vagă reminiscenţă

de moralitate,

se lovea parcă de aerul rece

cu o oarecare ezitare

schimbând cuvinte întâmplătoare,

jucându-se

cu vorbele.

Într-o lume neprobabilă,

cu un surâs umbrit

în colţul buzelor,

vibra în pacea aparentă

împotriva timpului

o clipă de lungă tăcere.

În ordinea gândurilor

despărţite

în două bucăţi disparate

într-o vreme în care lucrurile

erau aşezate, încercând

să le caute

sub cuvintele ce ar fi luat

un aer de alcov  

se depărta (clipa).

Într-o nuanţă

de imensă mirare,

capul era umbrit

de o lumină răsfrântă

în odihna totală.

Un strigăt nestăpânit

de gestul liniştit

îţi mângâie fruntea,

un mic zâmbet speriat

într-o vagă umbră de ironie

fără treceri nesimţite,

cu o frumuseţe adâncă

părea că începe

un timp nou.

Se plimba agitat

cu buzele încleştate

şi aştepta cu teamă

o întâmplare

în căutarea

unei libertăţi pierdute.

Se credea pierdut.

Abia îndrăznea

să se mişte

în deşertăciunea zilelor

ce treceau goale,

fără sens,

cu capul înţepenit

pe grumaji.

Se mira de simplu’ fapt

că viaţa continua.

Între

lucruri trecătoare

vorbea calm,

fără aluzii,

prin gesturi

care-i plăceau.

Într-un

surâs înjunghiat

de simplitate

stătea în loc,

nepăsător

de trecerea vremii...

Aştepta cu o nelinişte

abia stăpânită.

Cu privirea încurcată în jos,

tâmplele îi băteau puternic.

Gura încleştată

se oprea să vorbească

cuvinte înăbuşite.

Se zbătea fără cuvinte...

Nu ceruse să se oprească

din cursa aceea zilnică.

Într-un răsunet larg

cu o subită mirare,

fără a cere timp de gândire

pentru o inconştientă bucurie,

îşi îngropa capul în mâini.

Mergea firesc către mister...

Desfăşurate

într-o serie de imagini,

ocolurile vieţii

i se păreau ciudate.

Cu o emoţie confuză

rămânea puţin gânditor

cu pleoapele

ce stăteau să cadă

neştiind să vorbească

în faţa acestor

schimbări neaşteptate.

I se păreau

doar vagi puncte albe

ce se perindau în aer.

Soarele bătea tare

după o lungă absenţă

evocatoare de alcovuri.

De obicei calm şi răbdător,

nu izbutea să recunoască

vâltoarea de imagini

care se perindau

dintr-o singură răsuflare

cu un surâs timid.

Fusese suportat din obişnuinţă

cu gândurile

ce erau altundeva,

repetând cuvintele de spirit

fervent servite

în schimburile afabile de saluturi

(între el…

Într-un gest întâmplător

braţele îi cad obosite din umeri.

Un ocol nevăzut îl ducea

în mărimea nopţii intacte.

Adâncit pe un drum chinuit

cu cerul aburit de cald

şi stelele cu o strălucire

aproape ireală

într-o cadenţă rară,

se lovea cu un sunet rece

de gâlgâitul ce plutea înviorător

în pulsul surd al apei

cu zgomote

ce se pierdeau departe.

Cu…

Priveam tăcut,

savurând plăcerea

firelor de praf

dansând în lumina soarelui

şi străbătute de un tremur,

cuvintele s-au trezit

în stropi de apă.

Răcoreau… sufletul.

Imensă mirare

se contura în lumină

învingând depărtarea

din freamătul undelor.

Plimbând privirea rătăcită

prin dansul gândurilor… visam.

Ochii

îmi rătăceau

într-un imbold nestăvilit

în noaptea

ce trecea în zi

şi picurii (ochilor)

se scurgeau tăcuţi

în preludiul

unui zâmbet ce juca

rapid şi strâmb pe buze.

Umplând tăcerea,

picur un strop

din ceasurile dulci

ale începutului de zi,

să-mi eliberez… mintea.

Cu puterea privirii,

absorbit în contemplaţia

gândurilor nerostite,

umbra fără formă

din neliniştea vechilor emoţii,

era sprijin pentru lacrimile

fântânii bucuriei,

memoriei neîntinate.