LUMÂNARE

Întuneric în

Ceară... Sfoara coboară

Lumini, spovedind.

SINGUR

 …

Ca șarpele din flăcări – topitul fier în clește,

Din jar îşi scoate viața, bir smuls cu nicovala.

Metafora Iubirii de Tine agrăiește,

Când ochiul, precum iarba, -Ți răsfrânge…

Tu când Te urci în munte, pescarilor Tăi nu li-i

Prin minte a le trece măcar un gând, ca-n undă,

De ce-n adânc, fântânii, Ţi-i drag să-mi numeri ulii,

Dar ochiul Tău de mine vrea roua să-și…

Departele e umbra târziului aproape,

Ce-amar e până-n sâmbur, cioplit ca o lădiță.

De n-ar fi răsuflarea din mersul Tău pe ape,

Mi s-ar usca și iarba crescută din peniță. 

Mereu, și zi, și noapte... Eu Te iubesc cu frică

Și sunt…

E tot ce-mi mai rămâne, hodorogită droşca

S-oprească-n vârf de munte, odihnei de apus...

Singurătatea Mare, ca-n jocul cu matroska,

Ascunde încă una şi-n vorbe – altfel de spus.

Tu Te scufunzi în Tine, da’-n toate…

Când vinul este tânăr și pe sub sfat furnică,

Dar mai ales de are breton ca șaga spumii,

Burduful nou se cere. În zbor de rândunică,

Nu de sărut e vorba…

''Umbla cuvânt pe buze, ca-n început pe ape,

Dar nu era spre vorba cârnită legiuirii.

Necunoscuta limbă ce fuse duh porfirii,

Privirea din privire cerca să nu o scape.…

Se leagă inorogul, de ultima tristețe...

Prin ferigi urcă drumul, așa precum un fum pe

Înziuritul apei șoptit pe procovețe

Din lin alint de leagăn lucind a pietre scumpe.…

Ca flori-de-colț, iubirea își face piatra chingă,

Mi-ai amintit că-s Petru și lacrima mi-ai șters-o.

E neam de crin din munte și nu e iad s-o-nvingă.

Pe-obol de timp, în toate, e chipul Tău…

Cu noi, ce se întâmplă? Parcă-i un scris în boare,

C-ai crede-un neam de fluturi ce-şi zboară borangicul.

Iubirii nu-i da nume, cum Cel-ce-Este n-are,

De buchi, lasă cireada s-o poarte grămăticul.

Filosofia-ncepe când primul om se miră…

Năbădăiosul pictor, având în gene rouă,

Pe bagdadii Sixtinei - secretu-Ți vru să-l prindă,

Cum inimile noastre, prin mâinile-amândouă,

Ca-n noaptea Învierii se-ntind să se aprindă.

A plâns Michelangelo, cu pensula-ntr-o rână.…

Cum ceri totala jertfă și eu Te vreau în totul,

Iubirea n-are lege, n-o judeci cu merticul.

Când inima e-n freamăt, nu vezi în cedru ciotul,

Nici crinului de nuntă, ca-n piață, arpagicul.

Tu, ce hrănești izvorul, și steaua, și pe schimeni,…

Nu-i loc pentru Iubire, în tot ce-i întrebare.

Din ce nu ai, dă totul, ca să o ai pe toată.

Când mi-ești atât de-aproape, neînțelesul doare

Ca străiniul razei pe muchi de nestemată.

Mi l-ai trimis pe înger, culmi alte să mă-nvețe,…

Cu robii Tăi, bujorii și sora mea urzică,

Vorbim aceeași limbă din vânj de chinovie;

E ora vesperină, fă lampa Ta mai mică,

Pe zid să nu se vadă ce mâna-Ți vrea să scrie!

Nu crezi că-i suferință, în jocu-Ți de-ndoială,…

Duh, spiriduș, koholul subțire-n fir ca gândul,

Fu prins de cugetare sub litera arabă;

E foc, ce ochiul scapă, nu-l lănțui cu orândul,

Că-ascunde ca  femeia - comoara sub podoabă.

Cei vechi credeau că focul în toate-și…

Ca marea, și tristețea, mărgeanului porfirul,

Din tainițe străine, i-l scoate la vedere,

Când dragostei lumina i-o cântă cu delirul

Din ne-nțelesul frunzei la prima adiere.

Rar, ochiul din lăuntru cunoaște gustul sării,

Dar…

Cui poartă doliu-n verde, otava-mi cea mai crudă?

Te-am întrebat cu ulmii, cu cedrii Tăi, cu pinul.

Ca iarba mi-ascund roua. Cât Te iubesc, cu ciudă,

Când fugi ca scăpăriciul ce și-a atins rubinul!

Prin mine-Ți trece drumul, fără-nceput și capăt...…

De timpul e urcușul, al Tău mă duce prin ieri;

Da' nu-i nici coborîre, că-s umbră-n dos de mâine.

De ce n-ai zece umeri ca să ne scoți din Vineri,

Să-ntrezărim Taboru-Ți prin amiros de pâine?

Ni-i somn din ce nu-i somnul - părelnic spus, ca duna.…

Să mă încui în piatra cu neumblatul  ornic,

La fluierul din urmă, Grădinii de Te-oi pierde!

Nu mersul Tău pe ape mi-a fost ca un pistornic,

Ci nebăuta-Ți zare, tot altuia în verde...

Mă-ncolăciră spinii, că vânt am strâns cu efa!…

Aripa-i nebunie, nu-i zgârci pios de labă,

Dă-i dreptul de ilogic așa cum roua beu-l!

Să arzi până când sperla ți-e raiul din podoabă,

Furtuni, stihii, cum țese din moarte curcubeul.

Nu știu ce se întâmplă că sunt în tot ce nu e…