Psalmul după Mahayuga

[Dumitru Ichim]

Ca marea, și tristețea, mărgeanului porfirul,

Din tainițe străine, i-l scoate la vedere,

Când dragostei lumina i-o cântă cu delirul

Din ne-nțelesul frunzei la prima adiere.

 

Rar, ochiul din lăuntru cunoaște gustul sării,

Dar celui din afară, adâncul nu-i dezleagă.

De ce în scoică, noaptea, se-aude plânsul mării,

Copilul mort ce încă și azi în noi se roagă?

 

Busola nu-nflorește, la ce m-ajută nordul?

Singurătăți de-s două, mai grele-s ca în număr.

Cum doare în privire, atât de crud fiordul,

Cu șoapta despletită pe luna unui umăr!

 

Ne-om dezbrăca de arbori, și-n altă mahayugă,

Spre brațele-mi întinse te vei întoarce-n fugă!

[Dumitru Ichim]

Trebuie multă speranță când vorbim de mahayuga. :))) Mulțumesc, doamna Vasilisia, pentru buchetul aleselor cuvinte!

[Vasilisia Lazăr]

Ne-om dezbrăca de arbori, și-n altă mahayugă,
Spre brațele-mi întinse te vei întoarce-n fugă!

Iubirea, deasupra începutului și sfârșitului pământesc. O altă poezie de excepție. Una a mângâierii și a speranței.

[Dumitru Ichim]

În filosofia hindusă se vorbește de anumite cicluri de timp, o mahayuga având nu stiu câte sute de mii de ani (la sumerieni, c-am sta mai mult printre ei, un asemenea ciclu avea 36.000 de ani, perioada de înconjor al pământului de către planeta Nibiru), acum noi fiind situați ca timp în kaliyuga. În poezia mea este vorba de un patos retoric în care poetul își așteaptă iubită să o întâlnească din nou după toate reîncarnările(reincarnările) posibile timpului ciclic...Vă mulțumesc, domnule da Coza!

[Dumitru Ichim]

Mulțumesc, doamna Merca, pentru popas și aprecieri!

[Ion Lazăr da Coza]

mahayugă ???

În DEX am găsit doar:

MᾹHᾹYANA (‹ fr.; cuv. sanscrit „calea lungă a mântuirii”) s. f. (REL.) Orientare preponderentă în sânul budismului, apărută în NV Indiei în sec. 1d. Hr. și răspândită mai ales în China, Coreea, Japonia, Nepal, Mongolia. A introdus dogma mântuirii, a răsplătit după moarte (rai și iad) și un ritual fastuos prin ceremonial și prin arhitectura, sculptura și muzica auxiliare. V. hῑnayāna. 

Frumos.

da Coza

[Valeria Merca]

''De ce în scoică, noaptea, se-aude plânsul mării,

Copilul mort ce încă și azi în noi se roagă?''

Reverenţă!