e  o vreme  opacă 

un bandaj zgrunţuros peste iadurile şi cerurile deschise între noi

nu 

de mult  nu ne-am mai auzit inimile vorbind

măcar cu acea ultimă îndârjire diluată în dispreţul de rămas bun

vântul din neguri ne ocroteşte pierzându-ne unul de altul 

amintiri  mă privesc în batjocură

din vremea când ne iubeam de sângeram

prin ochii şi urechile celuilalt

prin buze şi piele muşcându-ne ameţitor vieţile…

nu era greu să plecăm

aveam treişpe ani tu zece şi ne îmbarcam

pe corăbii de hârtie cu marinari căutând rom

şi porturi prin sextant şi busolă cu magie mucegăită

nu nu era greu dar tot nu  ne găseam în cămăşi potrivite

florile de in izvorau tot mai greu

şi ochii tăi nu mai erau albaştri

aveam cârma pe furtună

valurile mă lipeau din pridvor în proră şi babord şi horă

bar şi speluncă aveam şaişpe ani şi ocolisem pământul

şi…

să nu vină factura la iubire

că nu am cu ce o plăti

a dispărut cu orice urmă de ţuică

bere şi alte cafele

mai bine plătesc curentul cu spatele sau încheieturile reumatice

apa cu genunchii vlăguiţi

gazul cu ţigările stinse la jumătate

şi rănile multiple cu renunţarea la orice pretenţie

de zvelteţe sau fard pentru imaginea proiectată din mine

culoarea mea preferată e inima ta îţi spuneam

timpul în expansiune ne răceşte şi

ne îngroapă…

avem noi cercurile liniștite

sub dojanele din ochii părinților așteptători

avem umerii gri de la sacii de minereuri scoși din mină

avem cleștarele acelea sub marginea ochilor de noapte

când timpul surâde în zâmbetul  cvasinocturn

spre încă luna nouă

singura care

vălurește cerul în batista mea pentru neștersele lacrimi

plouă dragă inima mea

plouă

rupe tulpină și frig și nor între noi

vântul își ia elan

și…

femeia la lumina stradală
parfumul ei lucea în vitrine și semnul de stație
aștepta autobuz taxi cunoștință
dar deodorantul ei era mai tare ca lumina din stâlp
îi simțeam până și copiii așteptând-o acasă
soțul mucegăit după damigeana de vin de la crăciun
pielea ei ningea în fluturi peste parbrizul indolent
al mașinii mele veșnic îndrăgostite
am claxonat o dată
merita
 



 

nu vineri

poate luni să stingem de pe buze acelaşi sărut

marţi ne separăm spre seară ca două pahare după ciocnire

apoi vine miercuri avem  bilete rezervate împreună de rătăcire şi drumul

desfăcut de  la glezne înspre munţi

joi se răceşte ningem

ningem până-n dimineaţa duminicii

îngropăm sâmbăta în nămeţi

dar

nu vineri

vineri să fugim unul de altul

şi verificăm dacă distanţa care ne separă este egală

sau unul…

moarte lină şi dor drag

du-mi tu mândra la izvorul cerului

o aştept prin văile

cumva târzii

dalbele fâneţe

lasă două vieţi împreună să treacă şi păsările să ne zboare în aceleaşi

stoluri fără noimă şi adevăr

vântul care le pătrunde şi revine cuminte în ochii mei

doar atât

moarte lină dorule drag

nu-mi purta  brumă de grijă

ci curgi peste mine

cer de pietre

peste apă

linişteşte-mă cu…

lucrurile îşi vedeau de rostul lor

nu mă băgau în seamă prezenţa lor ţinea de absenţa zeilor

fuga acestora din piepturi  

precum  o lună stricată agăţându-se de mirişti

cu salturi şi icnete răsfirate

verbele zburau în liniştea unor substantive circumspecte

dar în general totul se desfăşura haotic de limpede

morţii nu aveau loc să îşi facă semnul crucii în sicrie

viii mai simulau o vreme acea minimă frica de moarte

plângeau pe un obraz totdeauna al…

veri

întrerupte între noi

câmpuri roșii cu verde imberb

fânețe galbene odihnitoare cu hamace

întinse între pleoape

ochii înflorind încet la trezire

veri sărind șotronul peste vacanțe

libelule și ploi

foi coli de hârtie albă arzând

peste hotarele anotimpului

discuții neîncepute și interminabile

mâna ta care îmi tulbură chipul

în valuri la atingere

somn peste umerii albastrului

insinuat sub lumea noastră

mare…

erai mai frumoasă decât ultimul gând

al ultimului muritor

visul lui care atârna precum o  picătură pe frunză

și s-a prelins pe un obraz deșertic

erai și rămâi pentru mine acea frumoasă

care mă desparte de cer și pământ

o primăvară între ape

o retină sfâșiată fluturând peste crepuscul

ești frumoasă așa cum traversezi liniștea peste gândurile mirate

tresărite sub pașii tăi bineînțeles frumoși rotunjiți apăsați

în asfaltul…

am libertate cât să ajung la chioşcul din josul străzii

unde cumpăr ţigări şi un six pack de bere

să trag de colţul cuverturii un pic mai mult spre mine

să dezvelesc mai mult din tine

am libertate cât să urlu la lună

lună de lună prin hubloul casei

în care tu dormi iar eu uneori

da şi eu

casa şuieră în întuneric

copacii foşnesc sub ea

am libertatea de-a-i îndrăgi

pe Iuda şi Crist în acelaşi timp

şi să îl aleg pe Baraba

pentru că…

îmi treci o grenadă prin  tâmple

cuiul scos aruncat ca o scobitoare în fălcile unei cățele schizofrenice

bubuie

praf

și flerul meu cenușiu uită ziua ta de naștere

îmi trec o venă peste venă

semn politicos de dialog și conversație

casc ascuns..cacofonie dragă

grenada alungă lacrimi și petale policromice

nu pot pricepe nu realizez de ce luna aceasta

e mai scurtă cu un vânt nebătut și pierde versurile la fiecare…

era vremea aceea îndoită

în jurul libelulei ce o pufăiai

cu molcom regret și cerul nu pleca

mulțumeai zeilor de repaus și plată deznădejde

ascultam sub același acoperiș aruncat în glumă de orașul

mizericordios liniștit de aparențele ductile

ploconeam un zeu și plecam pe vârfuri să nu deranjez

o pasăre îmi lungea lobul urechii

și așa ascultam triluri și văpăi din binocluri monoclurile de stewardese plictisite

hrănind platforme…

plecasem spre vest aveam lespezi crucificate

pe umeri căram cerc rotitor  câmpuri magnetice

lumea mă scuipa de noroc și necaz aveam plin obrazul pe interior

treceam printre sfârcuri de relief și muntenii tunși proaspăt de ninsoare

de ambele  părți ridicate de grenade confiate aruncate amiabil în trecut

curgeam un linx nepetrecut prin dinții mei albaștri sticlea un zâmbet

în ultima rază ale acelei luni de primăvară prefăcută în

fiere și…

jucărie infirmă trimisă la cerșit de

mâna limpede transparentă care trage  norii

fermoar peste prohabul indolent

sacrificată pe

podeaua de oră cabină târzie

fumigene din stații semiclandestine

surâsuri hliziri proiecții pe retina urbană

mâna ce caută șoldul sânul onctuos și buzele crater  în erupție

jucărie molcomă

cu pieptul dezosat cu galena expusă

țiuind mirosind ocupat

 floare…

seara îţi despleteşti părul

murmurul  tău de linişte şi amurgire

ajunge prin oglindă la mine

avem atâtea  nespuse

plutesc prin

cameră se izbesc de lucruri ca nişte baloane de săpun

spărgându-se fără sunet

mă ascund în spatele unei cărţi

acesta e momentul zilei când

te pot privi cu adevărat

pot simţi cum timpul capătă densitate fermitate

aproape că îngheaţă şi nu mai rupe bucăţi din mine

aş vrea să…

e hotarul frunzele care merg spre împărtășanie

slujba pustiirea religioasă  umple calendarul de umbre ruginii

e marginea florii lipirea de ziduri la trecere unei umbre

e visul dezghețat și pus în racle brumate pentru înviere

nevinovăția care începe de unde sufletul uită

și mai e culoarea lipirea cu obstinație de retină

reguli simple de trecere tacită pe sub melancolii răvășitoare

umbre

tandre zvârcoleli ale apusului în sângele…

mă-nnorez în toamnă

dimineața mă-nsingurez

duc cerul pe marginea apei

adăpându-l odihnă

apoi plec tehui

de găsesc sau de mă găsește un cal

ne potrivim la potcoavă și mai urcăm o amiază

lină cernere de umbre de lumini prin frunzele încărunțite

cărare molcomă prin mirosul uitat al florilor

pietrele nezdruncinate ale aerului clipind a fior și a dor

ploaia a stat aici îi văd urma corpului aburind în iarbă și hățiș

hai murgule mai du o amiază la…