Trec

[Stanescu Valentin]

 

Trec prin satul de-altădată

     şi străin îl simt şi-mi pare,

          case-n amintiri sunt rare

               un alt drum mi se-arată.

 

               Ce-aş mai mângâia iar cerul

          cel brăzdat de noi cu zmee,

     cozile în alizee

pieptănând întreg eterul.

 

Port o floare albă-n mână,

     gândul plin de ne-nţelesuri

          rătăcit printre eresuri

                mi-l privesc într-o fântână.

 

Unde-i cred, trecuţi de noi,

     dincolo de-oglindă, mici,

          pe părinţi şi pe bunici

               ce ne-aşteaptă-ntr-un apoi.

 

               Iar când să adun cu zor

          un tot risipit niciunde,

     un alt corb ce mi se-ascunde

îmi cuvântă nevermore !

 

     Trec prin satul de-altădată,

ca o umbră-n ziduri vechi,

corbu-mi ţipă în urechi

     cu o vorbă bestemată...

[Stanescu Valentin]

Maria, te cunosc după gândurile tale şi sunt uluit pentru balanţa pe care ai folosit-o cântărindu-mi spusele poetice de om plecat de la ţară la ’’Scolile înalte’’ din oraşul în care nu mi-a plăcut vreodată. Starea pe care ai simţit-o a fost rezultatul unei trăiri autentice. ’’ ca o umbră-n ziduri vechi’’ a fost chemarea permanantă iar rezultatul este acela că m-am întors acasă chiar dacă acasă este acum numai în sufletul meu de ţăran... Mulţumesc pentru clipele comune în prezentul trecutului!

[Maria Mitea]

Valentine ai scris cu talent! Un poem nostalgic până la Dumnezeu, îmbracă cititorul, îl aduce cu picioarele pe pământ. Îmi place mult starea care o trasmite! 

” Trec prin satul de-altădată,

ca o umbră-n ziduri vechi, ” 

[Stanescu Valentin]

Doamnă Monica Pester, iată-ne faţă în faţă la masa cuvântului! Sunt măgulit de laudele pe care mi le aduceţi aici în preajma comesenilor noştri. Încerc să ajung la cină în fiecare seară din respect pentru bucatele-cuvinte care se aduc aici. Am mai lipsit şi eu, mai mult sau mai puţin, motivat dar ultimele zile în care m-am aflat singur sau alături de Doamna Sofia Sincă m-au îndârjit să nu mai lipsesc şi să nu mai tac în scris... Să înfrăţim cuvintele cele bune!

[Stanescu Valentin]

Doamnă Mihaela Popa, din nou împreună prin gânduri de la mare distanţă. Ce frumos! Mi-a plăcut poemul Dumneavoastră postat recent. Văd că suntem cu toţii sub zodia tristeţii. Asta-i una dintre hainele pe care le primim la naştere. Pe a doua o ţinem la păstrare în camera sufletului. Cu bucuria ne îmbrăcăm aşa de rar!

[Stanescu Valentin]

aDa, mulţumesc de trecere printr-un ’’Trec’’ din tinereţe cu o undă de tristeţe...

 

                                                                           ’’Suntem treceri pe pământ...’’

                                                                        dureros este că ştim

                                                                   golul e aşa de mare!

                                                              de eşti bine e sublim

 

                                                              când privim un melc pe frunză

                                                                   ’’Suntem treceri pe pământ...’’

                                                                        el nu ştie şi nu-i pasă

                                                                             duce frunza în mormânt

 

                                                                                 printre nori pasărea zboară

                                                                            cu busola-n ADN-eu

                                                                     ’’Suntem treceri pe pământ...’’

                                                                ne văităm când ne e greu

 

                                                                înţelepţi vom fi cu vârsta

                                                                    întorşi spre primul cuvânt

                                                                         dar nu le vom şti pe toate

                                                                             ’’Suntem treceri pe pământ...’’

 

[Monica Pester]

Tristețea versurilor dvoastră,  d-le Stănescu, nu trebuie să aibă de-a face cu o oarecare stare negativă adiacentă. Sunteți un poet minunat, iar poeziile pe care ni le oferiți,sunt balsam pentru suflet. Vă înțeleg mica supărare dar, după cum știți,  esențele tari sunt puse în sticluțe mici. Așa  se întâmplă și aici pe Insemne, admirația noastră față de ce scrieți cât și fața de spiritul dvoastră conviv și tânăr, îl exprimăm de multe ori în mă puține cuvinte. Ceea ce, zic eu, crește valoarea spuselor noastre, nu o scade.

D-le Stănescu,

[Mihaela Popa]

am trecut și eu prin nostalgicele versuri

trist, frumos!

[Ada Nemescu]

mai trec o dată...

* pacea este singura bătălie care merită dusă *- Albert Camus 

de ce am simțit reproșuri? activez cât pot...

trist. 

să fim sănătoși

[Stanescu Valentin]

e altă seară-n calendar ce curge unisens în noi -

     cântărind cum a fost ziua un gând prinde să mă-ndemne

          să alung tumultul crâncen să reintru pe Însemne

              să-ntâlnesc gânduri alese prinse în postări de soi

 

                    dar surpriza e bizară singur sunt membru online

                          cum am fost şi-alaltăseară chiar şi ieri de dimineaţă

                               toţi suntem în alergare după vânt fuior de ceaţă

                                   nu ne mai atinge unda acestui loc aşa de fain...

 

[Ada Nemescu]

Suntem treceri pe pământ...

Datori suntem să lăsăm urme frumoase, importante, curate...

Am citit versuri sincere, ușor atinse de aripa tristeții, dar foarte frumoase!

 "N-am cerut vieţii nimic. Tot ce am avut, i-am smuls. Şi tot ce n-am avut, mi-a furat. " - Tudor Mușatescu

cu bucuria lecturii, aDa