Nor din nouri se adapă,

cerul plânge fără lacrimă

 Nu plouă, ne stropește-o  apă

zburătăcind toţi norii ca de păpădie

 poartă a visurilor salbă !…

veneam pe-o potecă pentru că era frig pe altundeva

 mâna-mi începea cu binecuvântarea,

 restul? gesturi pe care nu le pot cuvânta

 mâna-şi dăinuie căuşul

 este o sete care rămâne de veghe foamei nepereche…

Se pierde anotimpul cu bâlbâit fierbinte

Un Demostene poate, porecla-i - vară şuie

Aramă-ar vrea să poarte, neliniştea să-şi suie

Pe deget de destin, ca un inel cuminte…

Nu, fuga nu-i o artă! E doar plecarea…

motto:  Să nu pierdem timpul cu deșertăciuni, căci viața este adesea ca o umbră. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Clepsidrele au desprins nisipurile albe…

Cu-amintiri de dimineţi şi promisul cânt de seară…

Sub un cer plin de suspine, limpede să-l sorbi de sete

Ochiul bălţii de iubire parcă-ar vrea să ne îmbete,

Dintr-o scorbură clipesc urme noi de stele vechi…

așa-mi șoptea zațul de cafea

părea o mărturisire hoață

iar zâmbetele tale ultime mângâiau

pământul laolaltă cu floarea

abia ninsă de castan

viața-i doar un semn de exclamare

învăț pe degete încă

ce-i viul ce-i moartea

lecțiile de zbor vatămă uneori

plăcerea ploii de-a șopti

ceruri joase se-ncumetă

ca un sărut în talpa pasului stâng

vertij umil în veșnicii mărunte

unui munte…

Motto:

Câteodată noi începuturi sunt deghizate în finaluri dureroase – Lao Tzu

să nu creşti aşteptarea ca pe-o floare

când buruienile sunt vii dezamăgiri 

nici să nu scotoceşti aiurea nişte vini

 la umbra umbrei tale, în plin…

Două ceasuri stau pe-o carte

Tic-tac-uri amestecând

Unul simte că e noapte

Celălat zorii venind...

Limbile poartă tăcerea

Printre cifrele-amuțite

Alta le-ar fi însă vrerea

Să se știe odihnite...

Unul, în brățară grea

e mai vechi ca timpul scurs

Celălalt prin catifea

s-a lăsat de clipe muls

Strălucește fiecărui

câte-un punct amăgitor

o fi praf de stele…

Nu trăi clipa, fii clipa!

citat de Alejandro Jodorovsky

***

Mai scriu despre iubire? Stinsă-i vatra,

pierdută prin cuvinte rătăcesc,

frânturi de fericire mai roiesc

ca pe la porţi cândva, uitată şatra...



De ce-ar purta un suflet bun blesteme,

încuietori la porţi de ce păstrăm?

când din văzduhuri doar lumină-luăm…

Nenumărate-s zilele de joi, uite:

din grabă, s-a dat drumul drumului spre noi!

când pace căutăm ca în ghioc

plăcerilor le place şi deznoadă

oftaturi împletite cu noroc…

De ne-om opri să scotocim prin…

A miere şi pedeapsă simt miroznă

În amorţita aripă de vânt

Adulmec dulcele pe muchia de cuvânt

Copilul care sunt, îmi pregăteşte-o poznă?…

felinarele din muguri saltă florile de dor

nu sunt fapte păcătoase, doar secretele prea mari

într-un bob de rouă spartă, în elitre de bondari

sau în sulița prea verde în al spicului mohor

zace o tăcere-adâncă într-o geană de-ntuneric…