Corăbii de hârtie

[Ada Nemescu]

Dimineața trează, albă, iscodește dacă-mi ești

guguștuci pe o polată, mi-au adus în cioc povești

visele se plâng pe rând că doar noaptea le învie,

așteptate sunt la mal, de corăbii de hârtie...

 

Tălpile și-aduc aminte de flori, ierburi și nisipuri,

de-a cireșului petale plânse-n alte anotimpuri

timpul nu ne iartă, răul! Spinii se adună-n palme

cern cuvintele cu grijă, alungând zâmbind sudalme...

 

Imitând un trai boem, ard cuvintele, mă tem

că uitarea o să ne prindă, nici pe trepte, nici colea,

unduite ca-ndoiala, sub pași drumurile gem

nu las praful pe-amintiri, dragi îmi sunt și ar durea...

 

Palmele se strâng a rugă, genele schimbă blesteme

vânturi oarbe au la glezne ciucuri buni pe orice vreme

visele se plâng cu rândul că doar noaptea le învie,

așteptate sunt pe maluri, de corăbii de hârtie...

[Ada Nemescu]

Mihaela, mulţumiri!

foarte frumos comentariul tău, şi foarte exact!

ăsta e cuvântul - fragilitate!

[Mihaela Suciu]

„Corăbii de hârtie” - un vis străveziu care se destramă cu primele raze, rămâne însă ideea de fragilitate.

[Ada Nemescu]

Mihaela, mulţumesc!

rămân la părerea că metafora şi rima, dar mai ales melodia ascunsă, nu se vor demoda vreodată!

Spor în toate!

[Mihaela Popa]

rezonez cu ultima strofă, are tot ce îi trebuie

[Ada Nemescu]

Mihaela Chitic,

Vasile Burduşa, 

vă mulţumesc pentru citire, pentru interes şi popas,

consideraţie

[Ada Nemescu]

da Coza, sunt onorată!

visele se plâng pe rând că doar noaptea le învie,

așteptate sunt la mal, de corăbii de hârtie...

Cine ne poate dovedi care e graniţa visului, sau dacă realitatea e ceea ce se vede, relativitatea este necontestabilă, şi atunci folosim metafore :))

cine ştie...  uitarea o să ne prindă, nici pe trepte, nici colea,

Consideraţie şi vise frumoase!

[Ada Nemescu]

Valeria, mulţumesc! Am dat dreptate Lisiei, am modificat şi mulţumit. E loc totdeauna de mai mult, mai bine.

[Ion Lazăr da Coza]

De ce corăbiile nu ar fi din hârtie?

Se simte un iz de artificialitate.

da Coza

[Valeria Merca]

Bine te-am regăsit, Ada! 

Lisia are dreptate: mai ai de revenit un pic. :) Strofa de final e frumoasă.

Am rezonat.

[Ada Nemescu]

Bună seara, Lisia! Bine v-am regăsit!

mulţumesc pentru căldură, n-am să uit, eşti aceeaşi gazdă primitoare, prietenoasă. 

Voi accepta cu mulţumiri variantele tale, voi modifica. Sunt subiectivă - ştiu, dar îmi place poezia. E puiul meu.

Să fim sănătoase, şi totul va fi bine, inclusiv poezia.