Un tărâm de umbre pulberi

[Ada Nemescu]

 

Cu-amintiri de dimineţi şi promisul cânt de seară

*Moartea ne învie! – aud... Numai viaţa ne omoară!*

Peste umăr nu-i nimică, dinainte... neştiute

Clipe tainice speriate, câinii timpului asmute!

 

Îmbibate-n aur stins şi cu ochi muiaţi în lacrimi

Stau pe şnurul nopţii stele depănând poveşti şi datini

Pieptiş şade într-o rână, paznic mut pe şaua serii

Un luceafăr aminteşte cum au înflorit ieri merii:

 

Albi, ca plini de promoroacă, cu petale moi ca neaua

Au înveselit văzduhul, slăbind vântului cureaua

Să nu răscolească răul de miresme crengi ‘nfrunzite

Umblând fluturaşi, tăunii şi albinele - ameţite

 

Cu fustiţă mult prea scurtă dintr-o pală de furtună

Luna-şi potoleşte plete, când pe sâni o să-i apună

Ultimi licurici nătângi cu lucirea lor ascunsă

Lângă-a bolţii balama cerului jelind, neunsă...

 

 

Desluşesc în murmur stins iar o zisă, ca sudalmă:

*Moartea ne învie! – aud... Numai viaţa ne omoară!*

Nu ştiu de vorbea o piatră, sau era suspin degeaba

Un ceasornic ticăia, să-i sfârşească lumii – treaba!

 

Se-adânceau scorburi cu ciocuri, maluri înălţau nisipuri

Din frânturi de clipe arse, vremea ţesând anotimpuri

Ca pe clape de pian, în joc,  iele franjurate

Promiteau lumină zilei, somnului vise curate

 

Un tărâm de umbre pulberi se ghicea mai sus de lună

Cine să îi dea crezare, sau vreun nume să îi pună?!

Sigur vre-un amestec dulce, pentru-amar amar să-i fie

Când  întunecimi şi frici s-or ascunde în pustie...

 

Să stau cu faţa la cuvânt iar vorba până la bărbie

Să îi ghicesc conturul tot să-i născocesc păreri  - o mie?

Când  viaţa ne omoară lent cu picături de soartă-n leac!

Cu gând că moartea ne învie, mă-mpărtăşesc şi mă împac.

 

 

 

 

[Ada Nemescu]

Dragă Dorinel, fiecare întâlnire a noastră este o bucurie... Ai comentat atât de frumos, ai înţeles şi m-ai bucurat!

Ştii că te aştept, te rog...

aDa 

[Pop Dorina]

Titlul se potrivește „mănușă” versurilor, iar mesajul deschide calea unor multiple interpretări. Din punctul meu de vedere, viața trebuie trăită, iar când apare finișul ei cred că vom trece într-o altă dimensiune.

Apreciez setea ta de a scrie versuri „cu miez” de reflectare existențială.

[Ada Nemescu]

Dragul nostru  Ghiţă , mulţumiri pentru trecere şi citire...

aDa