sigur ai un complice liniștea șerpuiește sub fiare

în universul meu pitic racii își scriu testamentul

casele sunt din zahăr și plouă des

clopotele respiră în mijlocul odăii un ecou șchioapătă e nou pe aici

grădinarul de serviciu culege trandafiri albi

îi colorează cu sângele

plimbă eșafodul peste pleoapele mele

sunt în cămașă de forță strig

câte sfori în actul acesta câte sfori?!

hambarele au fost bombardate așadar s-a…

abia am terminat de sculptat dealul acela

mereu îmi dădea de furcă

pe el trebuia să treacă spre munți caprele-negre

niciodată nu au ajuns

undeva se înălța o flacără le înghițea

de ce atâta iarbă când nimeni nu i-a cunoscut gustul nu știu

pe aici e noapte în degrade

a mai murit un cer alte două s-au rătăcit

mi s-au terminat copacii pentru chibrituri

i-am programat să-și amintească de mine peste câteva triluri

odată…

Privește răsăritul, e un crâmpei din tine,

Astăzi îți plimbă trena prin sferele divine!

Într-o nuanță fină, sub dunele de sare,

Porți pas de rouă caldă în trend de sărbătoare.

La margine de sete te-oprești o clipă-două,

Împarți în patru zarea, în două poate plouă,

Însă un sens de vrajă te capturează-ndată:

Pe-aici sunt holde multe și-mi plimb inima toată!

Știu că iubești cetatea Însemnelor albastre,

Pe…

de unde vine tremurul acela nostalgic și de ce un alai de furnici trec pe cer

de la dreapta la stânga

carul meu e în sufletul lor se poate să-l fure pentru un gram de nebunie

șapte zile am strâns boabe de încredere să-l rescriu

aveam paznici la fiecare movilă închideam ochii doar să-mi arhivez veghea

de care am agățat curajul pe tonuri

erai vizitiu de onoare la primul rond ai lăsat caii flămânzi

noaptea murmura ceva de Beethoven așa s-au…

nu nu sunt eu e strigătul unui răsărit pe țărmul pustiu

un crez uriaș străpunge marea ici-colo îngenunchează în petice de tine

mă ridic pe vârfuri părul mi-e plin de săgeți alb-sălbatic

miroase a busuioc și a spice din aria de joi

dacă mai socotesc și pescărușii care lenevesc pe jumătatea mea de corabie

sunt un înotător norocos

scoicile din zaruri îmi fac cu ochiul mă îndeamnă să le botez într-un fel

grația nu știe să coboare prin…

ai trimis fantome să mă desprindă din mine

să vând leacuri pentru drum lung să cânt florilor de salcâm

să spionez eșarfele dragostei

mi-am luat lanțurile am știut că trebuie să mă opresc la colțul unei străzi

acolo am unghi drept și un punct sigur spre lumea cocoțată pe cer

alături o mască avea chipul meu trebuie s-o repar am zis e spartă de gânduri

vine din valea tigrilor

am adormit greu vedeam continente pe care le voi fi trecut cu…

până mai ieri se jucau punctele cardinale în pieptul meu

îți rupeau cămașa

astăzi au ars-o

vulcanii nu știu să glumească

își schimbă lumea prin ochii mei semiînchiși semiexilați semi...tu

atâtea riduri pe un continent de ceară

stalagmitele îți simt pașii

noaptea e perfidă

arunc-o peste toate vernisajele tăcerii

știi poți trebuie doar s-o presezi între privirile mele

să te învelești cu ultimul fir destrămat spre miezul…

am rupt o fâșie de cer l-am ascuns într-o scorbură

am aprins puțin soarele

și am plecat să stau de vorbă cu pustnicii

mă așteptau doar câteva umbre sigur erau dintr-o altă viață

însă niciuna nu s-a suprapus inimii mele

scorbura era împrumutată trebuia să am grijă de ea până s-ar fi umplut de pace

într-un colț am început să citesc psalmii

îmi curgeau printre degete câteva împărății

formidabilă singurătatea asta am zis

un…

să așezăm tablourile față în față al meu e proaspăt

al tău izbitor de aproape

câte culori se revarsă

ce scenă memorabilă în arhiva pandorei

nu sunt particule de tine este însăși atmosfera

dintre zero și exuberanță

cuprinsă de febră

studiezi medicina sufletului

din creionul fosforescent cresc brațe

toate sunt ale tale

ale mele sunt trucuri în ele mă încurc când vreau să cânt la pian

hei îți trebuie…

aș fi vrut să fiu vultur să-mi întind aripile

peste toate arterele plesnite să zăresc de departe prada-capodoperă

pusă la uscat sub ape

când mi-e foame să traversez oceanul în cantități cameleonice

ghearele să răsădească lejer copaci acvatici nimic mai mult

prin setea de odihnă să-mi agăț oglinzile plictisite

aș fi trăit o mie de ani într-un colț de stâncă

probabil am citit mult despre zboruri

am curajul am…

ai văzut câte privighetori și-au dat demisia

de pe un singur ram?

își știrbiseră notele deveniseră babilonice

unele spun că ar fi văzut o turmă de miei păscând

pe tălpile iadului

altele nu-și mai găseau nuanța de verde care albăstrea  

sonetele de mai

nu le pot ajuta  nici măcar nu le pot spune

de ce au sfârșit fără să ceară transferul

când toate se scăldaseră în cel mai intens tablou

stropit cu…

poate ai călătorit în zona crepusculară

ai legat noduri de linia vieții

ai schimbat diamante pe suveniruri ușoare

sau ruleta s-a oprit de două ori

cu fața la tine

aveai  bagajul făcut serile ți le petreceai la o singură masă

pariez că au trecut pe acolo roiuri înțelepte

repetați după mine le-ai zis  

mâinile tale sunt cutia poștală

au înțeles cât să lase impresia că ceva s-a schimbat

poate regia în care ai trimis…

plimbam după mine un târg cu plumerii

trebuia să-l duc spre nordul inimii știam că vor coborî pustnicii să-l admire

poate foloseau seva la stâlpul luminii cine știe

eu nu voiam decât particule din strângerea de mână

răscolitoare până la scrumul zilei



era noapte așadar trebuia să sparg o oglindă

să-mi înfășor teama de cioburi

în fiecare stea cineva ținea un discurs nu înțelegeam nimic

cred…

într-o toamnă am dorit să construiesc o cetate

n-aveam idee cum s-o așez

răsăritul era peste tot

am dat cu banul și am orientat-o spre un izvor

prin care trecea lutul

tu așezai punți între rouă și fluierul vântului

am zidit fereastră peste fereastră

ieșisem din tipar

însă proiectul din inimă arăta bine mă domina

îngenuncheam atentă pe scări îmi ștergeam fruntea de fulgere

ucenicul din mine avea un…

prelungeam linia continuă cu încă un pas

tu-mi spuneai că îmi trebuie ecou drept

să nu mă pierd în tine

eu lăsam păsările să-și vândă trilurile pe umărul meu

răsturnam pădurile în suflet

pe acolo trecea drumul spre povârnișuri

incognoscibil

rugam soarele să măture incertitudinea nu credeam în luxații

săreai ca un spiriduș în ochii mei

din stâncă în…

ar însemna să te caut într-o stridie printre morile oceanului

să te compun din arii neterminate

poate chiar să fac scufundări spre apa lunii

din când în când

să-ți așez gulerul pentru a te privi în ochi

până la dedublare

dacă ar fi să fac jocul pictorilor aș întinde o pânză

cu risc de culoare

poate ne-ar fixa un punct ceva mai ingenios

apoi ți-ar ascunde chipul

într-o ramă labirintică

dar…

se strecurau șerpi în clepsidră

(de fapt era o cameră cocoșată

cu pereți dubli și acoperiș de sticlă)

nu încăpeau decât în șuieratul unui gând

sub salteaua aruncată pe podul

de întuneric

te știam acolo de vorbă cu îngerii

mutai virgulele mai la dreapta să pot inventa altă cerneală

mă prefăceam că încui cerul

știam că veghezi cu mine

în buzunar aveai vămile inimii

acum poți să dezlegi…

era forfotă mare

se deschisese standul cu erori magnetice

am ales tabloul cu vioara spartă puteai pătrunde prin orice latură

de acolo mergeai incognito

până spre deșert 

am găsit aproape toate scrisorile timpului tău

erau la colțul unei amiezi

alt(cineva) trecuse peste ele cu tocuri de douăzeci

am aflat că mi-e frig abia când orașul se descălța

pentru noapte

luna s-a rostogolit de câteva…

acum știu

sahara a devenit o lingură arsă

din care a gustat într-o joi

dragostea

tu și antares

unul dintre voi cânta mai mult pentru sine

celălalt așeza galaxia

în jungla inimii

fiecare notă devenea imnul păsărilor flămânde

din când în când

cineva se furișează în epiderma soarelui

să fie arșița într-un alai de liniște

după un bal-mascat?

de fapt

cele mai…

Un vrăjitor trecea printr-un oftat;

Îl urmăream din visele de gală:

Ce simplu e și cât de complicat

Să-l rătăcesc prin sfera specială!

A măsurat un pas albastru-gol,

Prin ochii lui poate-am stârnit furtună,

Credeam că-s rugul ce urca domol

Între un sens și-o patimă nebună.

Mai multe zări, din aur pur țesute,

Și-au aruncat alaiul peste nori,

Erau întregi, deși păreau pierdute

Într-un torent pictat…