Suntem alpiniști rătăciți pe un munte de fier,

Eu bob de credință, tu croitorul de ger,

Arunci săbii cochete lângă fronturi de maci,

Câte ierni le-ai fost mană și câți vulturi săraci

Le-au plimbat peste vreme cu lumina în gheare,…

îți dăruiesc colivia toamnei, mi-ai zis,

o poți duce în piața mare,

dar nu departe de mine,

când îți vei despleti părul de albine,

să număr fagurii din taina pădurilor,

abia atunci voi ști

de ce asculți tobele întemnițaților ca pe un cântec.



mi-am adunat răsăriturile într-un coș de nuiele,

unul a rămas în brațele tale,

și lumea pe care am colorat-o cu un octombrie orb,

habar n-are că pantofii aceștia nu-s ai ei,

iar dansul…

Să ducem copila mai aproape de izvoare,

îi spunea mama cu inima dogorind,   

e lună plină, când va coborî la pieptănat să-i vadă chipul,

am auzit că așa nu se va teme de pietre,

nici viscolul n-o va împiedica să sculpteze nămeți,

în pumn să-i punem un ban din loja întemnițaților,

cu siguranță va pleda pentru catedrale

înalte cât sufletul.

Tata a înnodat sacul în care strângea vorbe senine,

s-a închinat spre dealul…

Trecuse de zece. Abia începuse tornada,

se plimba focul prin stejari doborâți,

un zidar desena tone de vise pe sticlă

inventând un record de-așteptare pe stânci.       

În albii de lut, figurine perechi

chicoteau îmblânzirea tornadei pe cer

și parcă cetățile vremii dansau efemer

în clepsidre de ger.



Ce vechi calendare-nchideau vis de ceară,

ce faguri de stări, ce cuburi de gând!

Treceau râuri vrăjite în sete amară

și…

De unde vii, străine, și cât mai ai de mers,

Ești șoim pe apa lunii ori ori nimb pe univers?

De ce ai vocea stinsă când îmi vorbești de noi?

Azi m-ai uitat în ploaie și-aveam umerii goi...



Mi-am prins inima-n lanțuri, dar tu n-ai cum să știi

Că a-nvățat să facă prin cer acrobații

Și plimb-o caravană până-ntr-un gri-departe,

Iar eu, drumeț de treabă, întorc ultima carte.



Mă voi trezi amiază, mă voi trezi…

vino mai aproape niște copaci s-au pornit să-mi cânte de toamnă

e păcat să nu-i ascultăm

câți diezi în sufletul nostru

mai contează un lup care trece cu toate viile după el?

mă ții de mână izvoarele devin lanțuri se încolăcesc

ca niște ispite nărăvașe

lasă că le trimitem să bată la tobe

prin galaxii secrete

regalul trebuie să fie complet

am să îmbătrânesc în vechea ta haină

ce dacă are mânecile mai…

Coboară noaptea în grădini de ceară,

Iar soarele-a sculptat în piept un nor;

În seara asta cina-i mai amară

Și-am flămânzit străină într-un zbor.

În palmă-ți port sărutu-ndepărtat,

E ancorat în tainele uitării,

Și iată, două veacuri ne despart:

Unul viteaz, altul pe talpa mării.

Îmi sângeră cuvintele-n tăcere.

Să le adun, cum să le strig acum?

Am auzit de-un viscol-mângâiere

Care își face…

ai urcat pe un podium al enigmelor

din când în când urmărești un serial despre poli în carantină

alegi un rol

nu e al tău

îl scuturi de cămașa cu fluturi și lanțuri

vizitezi galeria efectelor

roțile carelor zguduie cerul tău al meu fluieră

ai mai văzut vreo  lebădă cântând la pian?

câte vieți a exersat…

o sabie de foc face tumbe prin toate notele ei

stelele de mare dorm au coborât catargul

sunt zidari în…

adunăm leacuri verde-intens

toate cuiburile sunt arse de dor

unde ați mai văzut vetre ca ale voastre

cât cuprinzi cu inima

ați scuturat luna de păienjeni

apoi ați așezat-o la loc

din  scoarța zilelor

(confortabil coordonator de înălțimi)

un  mesteacăn-copil

îmi aruncă liniștea peste pleoape

cineva mă imită

e păstorul depărtărilor

îl întreb despre ultima deghizare nereușită

mi-am…

Ești negustorul din casa de brad,

În veacul sălbatic zăvoarele cad,

Un crez-antidot ai strâns din ruine,

Și-i vinzi nemurirea prin târguri de mâine.

Pe strada cu cetini vin lupii și-n pace,

Cu masca-nțeleaptă  încep să se joace.  

Alungă o umbră, o alta-i pierdută,

Din fracuri de noapte își fac o redută,

Iar tumbele-ntoarse cu fața spre soare

Se-mbată artistic. Cu ploi fac prinsoare

Că-n pumnul tău…

scorbura cu două uși e mândră

să-i cumperi zăvoare

dar eu nu știu să decodez nervuri de smoală

nici să mituiesc rătăcirile

pentru a face tobogane din punți

cu tonuri crepusculare

poate tu plimbi uriași

pe străzi înguste

ori urci bemolii din turnul unui gând

de acolo mă vezi un ghemotoc de mătase

printre mofturile unui restaurator

de ghicitori anonime

am dezbrăcat de torțe…

câți trandafiri peste rădăcinile răsucite pe drum

și ce arșiță își desface pânza lângă casa noastră

mamă

albinele au pornit să roiască aproape de cer

unde e tata să le întindă o scară

să scuture singurătatea de pe acoperiș

să întrebe serile de ce au pelerine mereu noi

ca o căpiță de fân cuminte

liniștea a crescut mai mare decât tine a inundat zarea

dă drumul pârâului să scalde mireasma lui august

și la…

Arde orizontul în chemări descătușate, 

e vremea să-l porți prin albastru, 

voi fi într-o sete

de tine departe 

dar știi, în lumea tăcerii-nflorește 

un grăunte de astru. 



Lasă-mă să-ți deschid poarta din vale, …

mă voi pierde în tine torent de lumină

rafale de scântei invadează adâncul

stabilesc coordonate cu precizie platonică

dau contur zborului

dezlănțuiri senine murmur incandescent anotimp complex

cu temelie pe inimă



mi-ai adus fulgerul galaxiilor speciale

îngenunchez într-un gram de zidire

cu ochii închiși arunc marea peste nori

zgârii neliniștea și aprind focul prin care am pornit să te aflu

la porțile scărilor



voi călători spre un est…

mi-ai ars veșmintele inimii 

acum îmbracă-le tu 

erau fără cusur 

aceeași măsură 

cu dragostea 



ploaia s-a strecurat în mine 

nepăsătoare 

descoase răni

îmi stinge numele 



sigur ai plâns și tu 

pe altă planetă 

de-acolo se vor fi topit ghețari 



când ai împrumutat pumnalul 

luminii 

îți respiram ființa 

veneai împotrivindu-te 

fulgerelor 

prin pasul…

paznicii împart cărțile un fulger răsucește jocul

lupii adâncurilor gonesc spre lumină

ce sus e trenul de noapte ce sus

și plin de păianjeni

cântecul acesta se frânge de maluri

bemolii se țin după alai

o umbră își pune mâna la ochi

în curând vor trece cocorii spre nord

vor bara toate potecile verzi un fel de pact pentru o zi-două

cu peșterile nimănui

plouă cu licurici fără număr

nemurirea se reazemă de zid…

e ziua în care brațe crepusculare

își adună pietrele după înțelepciune și mister

se împart daruri

un munte bolnav de malarie stă în agonie

va fi cel mai răsfățat mire

cel mai…

ultimul cuvânt e orb de-a binelea…

urcăm într-un car deformat

trosnesc roțile sub toată noaptea mea

o țin de mână ca pe un fugar de pe margine se aud voci

să fie spânzurată să fie spânzurată

oprește-i degetele  pentru făclii

atunci mi-am privit palmele…

Din rădăcini de gheață mi-am ridicat cetate.

Am dus-o lângă soare să guste cât o vrea,

Aud cum urcă pacea pe treptele-ngopate

(Se zice că-i venită din iarna cea mai grea).

Când îmi așez pământul sub zările sihastre,

Aleg esențe…

coborâse dintr-o iarnă bolnavă

s-a descălțat la marginea unui câmp și a invocat focul

cerneala de acum e numai bună a zis

va dirija flăcările până dincolo de iad

peste ultimul gând un bătrân pictase o lebădă

mai încolo copilul de vară aduna cuvintele arse

desigur se descălțase și el

soarele își aflase în pieptul meu horn

să-mi vindece întunericul

avea ceva comun cu dirijorul de ceară

l-am așezat la masă și l-am…