Săbii de credință

[gina zaharia]

Din rădăcini de gheață mi-am ridicat cetate.

Am dus-o lângă soare să guste cât o vrea,

Aud cum urcă pacea pe treptele-ngopate

(Se zice că-i venită din iarna cea mai grea).

 

Când îmi așez pământul sub zările sihastre,

Aleg esențe tandre - de prin vulcani de zori -,

Cândva au scris cu foamea tăcerilor albastre,

Acum răstoarnă umbre din carul cu ninsori.

 

E seară matinală, pe creste trece-o vrajă,

Își plimb-o partitură cum alta n-a avut,

Străbate brâul nopții, luceafărul de strajă

E astăzi muritorul de nerecunoscut.

 

Mi-am ocrotit uimirea de ghicitori hoinare.

Acum rodește-n ziduri. Un pumn de licurici

Se cuibărește-n fracuri și parcă-n depărtare

Sunt săbii de credință, din ce în ce mai mici.

[gina zaharia]

Mulțumesc, Ana!

[Ana Ardeleanu]

"Sunt săbii de credinţă, din ce în ce mai mici"

Frumos vers, generos mesaj!

[gina zaharia]

Mulțumesc, draga mea Corina! Seară frumoasă!

[gina zaharia]

Domnule Valerian, vă mulțumesc din suflet. Am tot schimbat pumnul acela de licurici cu un roi încât n-am realizat că se cerea... cuibărit :) , dar asta nu e o scuză, evident! Dacă nu mi-ați fi atras atenția poate n-aș fi trecut preacurând peste ea (nu am acest obicei). Vă sunt recunoscătoare!

[gina zaharia]

Mulțumesc, Sofy! Uneori mă prinde dorul de poezia în vers clasic. :)

[gina zaharia]

Mulțumesc, da Coza, pentru primele patru strofe remarcate! :))

[Corina Militaru]

Încântător, Gina! Am citit cu drag, am admirat :)

[Sofia Sincă]

Versuri aşezate după un registru propriu, în care poeta G.Zaharia îşi desfăşoară propria artă, cu sensibilitate și talent.

Poezia are farmecul clasic și savoarea metaforică, oferită cu generozitate de autoare.

Deosebită admirație!

Sofy

[Ion Lazăr da Coza]

treptele-ngopate

Când cratimele mari îndeplinesc rol de paranteze, nu trebuie blanc între cea din dreapta și virgulă.

Remarc primele patru strofe și, evident, titlul. :)

da Coza

[gina zaharia]

Lia, atunci să dansăm, chiar și cu tălpile-nghețate :)) Mulțumesc mult!